Cum l-a readus în joc Ponta pe Băsescu

Traian Băsescu a revenit în joc, cu artificii și confetti. A explodat în circ, din cutia cu surprize. Dar cine a adus cutia în mijlocul arenei? Maestro Del Ponte, „îmblânzitorul” de „președinți-șacal”. „Halei-hap!”, a strigat dottore-prestidigitatore, și a scos din manșetele-i lungi câteva pomeni electorale, covrigi și bomboane de colivă, împachetate în staniol strălucitor – între dulciuri, și reducerea CAS -, ca să dreseze poporul.

Și iar „Halei-hap!”, a rostit Maestro îndemnul, scoțând-o din mantia-i largă, de mentalist, pe cea mai școlită asistentă expusă, vredodată, în vreun circ.

Pe loc, au apărut, din joben, hârtii, calcule și bile de abac, socoteli și diagrame, integrale și diferențiale – într-un cuvânt, adunări și scăderi. Le-au învârtit, le-au amețit, le-au făcut franjuri, le-au înnodat la loc, până ne-au tâmpit pe toți – inclusiv pe Maestro Del Ponte, care a ațipit.

„Președintele-șacal” n-a cedat. Maestro, da: s-a încurcat în numere, i s-a rupt bastonul, i-au fugit ochii pe sus, i-a căzut jobenul pe jos.

Asistenta, rămasă „singură” și îngrozită, a crezut că șacalul o să-i mănânce proiectul. „M-am speriat că o să-mi strice proiectul…”, a spus după ce și-a mai venit în fire.

Odată trezit, ajuns acasă, Del Ponte a pus biciul pe șacal – și dă-i, și dă-i, ca să-l scoată din bârlog. „Așa se discută la cârciumă”; „O exagerare”; „Președintele a avut un comportament bădărănesc”.

Într-un târziu, a reușit ce și-a propus: l-a adus, iar, în arenă pe președinte. În primul rând, Traian Băsescu a anunțat că are dovezi despre unii dintre candidații la președinție că și-au prezentat CV-uri în fals, evitând să-și declare „legăturile periculoase”. Apoi că, după ce și-a făcut pensie „nesimțită”, Monica Macovei revine în parc, la joacă, cu băieții, fapt absolut reprobabil; că PDL-ul n-a făcut bine ce-a făcut, și că nu crede în fuziune, dar că pe Iohannis, totuși, l-ar vota (fiind răul cel mai mic).

Într-un final a admis că șansa lui de a rămâne în circ a fost lipsa de anvergură și experiență politică a Maestrului Del Ponte, care, după ce a strâns în buzunare 70 la sută din procentele alegătorilor, punându-l cu spatele la zid pe președinte, în loc să-l îmblânzească, a sfârșit prin a fi îmblânzit el însuși, semnând un pact de coabitare. În esență, că, politic vorbind,  l-a păcălit de l-a-ndoit.

Iar Maestro, auzind acestea, a înnebunit de ciudă: ești o „epavă politică”, o „epavă morală”, un „nebun” „fără rațiune”, o „persoană mizerabilă”, i-a transmis doct președintelui. Apoi a rupt un pact lipsit de valoare, exact la spartul târgului.

Administrația prezidențială nu se lasă mai prejos și pune gaz pe foc, întrucât scandalul îi vine mănușă, în campanie, și îl ține în joc pe președinte.

Doar n-ați uitat europarlamentarele din primăvară. Atunci cei doi s-au certat și s-au înjurat zi de zi și ceas de ceas pe tot parcursul campaniei, de n-a mai înțeles nimeni nimic din programele și proiectele eurocandidaților. Au ocupat spații largi în programele tv. – deși niciunul dintre ei nu era candidat -, fiecare luptându-se electoral pentru partidul său, diluând, până la dispariție, imaginea celorlalte formațiuni politice.

Astăzi, lucrurile sunt diferite. Ponta intră în arenă direct interesat de lupta pe viață și pe moarte care va urma și are nevoie de un cal de bătaie cu notorietate- Băsescu, omul lui. Președintele, eșuat într-o, de neconceput, poziție de outsider – cu tot cu PMP-ul său -, a înțeles că jocul pe mâna tandemului Udrea-Cristian Diaconescu ar fi „complet” mortal. În consecință, anunțând că l-ar vota pe Iohannis (drept răul cel mai mic), a dat un semnal că neamțul poate conta, în campanie, pe el. Dar are nevoie Iohannis de sprijinul lui Băsescu?