Cum să îți ipotechezi nevasta. Capitalismul românesc pe înțelesul tuturor

Să nu ziceți că nu v-am spus: cu impozitul pe nevastă, Ponta e pe cale să ia Premiul Nobel pentru Economie. Adio, Stiglitz!

Iată mecanismul prin care Guvernul ne scoate din foame pe ușa principală. Ceea ce la prima vedere poate părea o taxă înrobitoare în plus, se va dovedi un motor al creșterii economice. Nemaivorbind că nevasta – e vorba, deocamdată și din păcate, doar de casnice și numai de nevestele celor cu oarece cheag – își câștigă locul și rostul în societate.

Simpu: dacă ți-o impozitează Statul, nevasta se transformă într-un asset prețíos. Un activ. Dar nu vă lăsați cuprinși de – vorba lui Greenspan – exuberanță irațională. Lăsați-mă să vă explic, fiindcă e chiar mai bine decât credeți. Un activ poate fi gajat, ipotecat, vândut, donat (la nevoie). Bine gestionată, o nevastă poate aduce, în fine, profit.

Din păcate, cel puțin până la modificare legii, nevasta e numai una. Când se va lărgi baza de impozitare (adică se va da voie la mai multe), Bugetul se va îndestula și el.

Si dacă – o să mă întrebați – n-ai destulă iscusință matriomogerială (management matrimonial: arta de a organiza și conduce căsnicia) și nu mai poți plăti impozitul? Nimic mai simplu: ți-o ia Statul. Ești răzbunat, mi ți-o execută silit.

Ce mai lipsește? Logic, firesc, necesar: dacă s-a pus impozit pe bunurile de lux, mă mir că i-a scăpat Guvernului esențialul:  acciza pe amante.