Cum visează Ponta să se răzbune pe Dragnea
După succesul fulminant înregistrat de Dragnea (condamnat) în fața lui Ponta (urmărit) în meciul pentru obținerea interimatului la partid, mulți „băieți majori” de prin dosare s-au întors la feudele lor.
La PSD Prahova, Mircea Cosma, acuzat anul trecut pentru luare de mită și trafic de influență, cercetat, în prezent, sub control judiciar în dosarul lui Iulian Herțanu, cumnatul premierului, pentru sprijinire de grup infracțional, și-a suspendat autosuspendarea și s-a întors, intempestiv, la serviciu.
La PSD Sibiu, Ioan Cindrea, care renunțase și el la funcție, tot în 2014, fiind condamnat la un an de închisoare cu suspendare, a revenit la birou pe motiv de neliniști locale. „Ioan Cindrea s-a întors la conducerea organizației pe fondul unor frământări apărute în cadrul filialei, în perioada suspendării sale” ne-a anunțat însuși Liviu Dragnea.
La PSD Iași, Gheorghe Nichita, suspendat de prefect din funcția de primar, fiind acuzat că și-a hăituit iubita cu Poliția Locală, s-a autosuspendat, și dumnealui, în urmă cu trei luni, de la șefia filialei de partid. Dar, pentru că și aici au apărut neliniști politice, pesediștii ieșeni îl cheamă grabnic la muncă pe Nichita, cum scapă de necazuri.
Se pregătesc să facă stânga-mprejur, către fotoliile lor politico-ergonomice, toate figurile emblematice de baroni pesediști, în ordinea numerelor de pe tricou: Duicu, la Mehedinți; Stancu, la Brăila; Nichifor, la Suceava; Ciupercă, la Ialomița; Bâgiu, la Buzău; Pendiuc, la Argeș; Stănescu, la Olt, precum și toți ceilalți.
Și atunci, ce l-ar mai putea împiedica pe Ponta să se întoarcă la conducerea unui partid penal – el însuși urmărit de DNA -, pe sistem „cum e turcu” și pistolu””?
A, da – Liviu Dragnea, deja condamnat cu suspendare la conducerea PSD.
Ei, abia acum înțelegem cu toții dimensiunea catastrofei: Dragnea i-a turtit fesul turcesc amicului Ponta, luându-i interimatul Rovanei – această Gabi Oprea a partidului -, definitiv și irevocabil.
Cei doi ar fi trebuit să-i țină spatele ori de câte ori ar fi fost nevoie: fie că era vorba de o operație, fie de un concediu, fie de o discotecă în Dubai, un borș de pește în Delta Nilului sau un control judiciar. Dar, mai ales, cei doi ar fi fost maxim de potriviți să ia toate deciziile care n-ar fi fost potrivit să le ia el – fie la guvern, fie la partid. Cam așa cum a fost povestea cu salariile demnitarilor.
Și, ce să vezi, vine amicul Dragnea și-i defectează manevra. Păi, să nu-l distrugi cum se cuvine?! Ba da! Să-l distrugi! Și să-i zici: „Doar nu sunt prostănac să îl sap pe noul președinte, eu îl ajut. Pe mine mă interesează PSD. O să stau o perioadă deoparte. Nu știu cât. O să se strige în curând demisia lui Liviu Dragnea. El și-a asumat chestia asta!”.
Cum ar veni, „Luați-l de pe mine, că-l omor!”. Aiurea! Vise, taică, vise! A zburat puiu” cu ața.