Dar dacă în locul lor ar fi fost copilul tău?

„Eu vreau să vă asigur că tot ce se poate face și în Germania facem și noi aici. Iar de aici dumneavoastră trageți concluziile, da?”. Transformat peste noapte într-o mică vedetă tv, fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, se rățoia, pe 31 octombrie, la o zi după tragedie, la ziariștii care îl întrebau dacă nu ar fi mai bine ca răniții din Colectiv să fie transferați în străinătate. Acum, la patru luni de atunci, putem să tragem aceeași concluzie pe care am tras-o și în acele zile. Sistemul de sănătate din România a colapsat în fața unei provocări de dimensiunea celei din Colectiv, în ciuda eforturilor medicilor. Când și-au dat seama că PR-ul TV n-o să îi ajute prea mult, iar oamenii vor muri pe capete, autoritățile au început să-i trimită în străinătate, mulți dintre ei plini de infecții luate în spitalele din România. Nu știu dacă i-ar fi trimis din primul moment ar fi scăpat cu toții, însă ar fi avut măcar o șansă. 37 dintre cei care mai respirau când au fost scoși din Colectiv, nu au avut-o. 

Ca și cum nu fusese suficientă această arătare brutală a hidoșeniei sistemului de sănătate din România, după patru luni ne mai rânjește încă o dată în față. Zeci de bebeluși din Argeș au ajuns în pragul morții la spital după ce s-au infectat cu E.coli. Din păcate, trei dintre ei nu au supraviețuit. La o lună de zile de la primele cazuri iese din nou la iveală cum sistemul ucide din neglijență și incompetență. Copiilor care au ajuns la spitalul din Pitești nu li s-a făcut o analiză simplă care ar fi putut duce la un diagnostic corect( testele au fost achiziționate după aproape trei săptămâni).  Spitalul nu are un epidemiolog care ar fi putut sesiza problema. Multora dintre copii li s-au prescris antibiotice care mai rău le-au făcut. Cazurile nu au fost raportate potrivit protocoalelor, iar anchetele au început cu o întârziere foarte mare, nici până astăzi nedescoperindu-se cum au fost infestați copiii (astăzi 51 erau internați la Pitești și 5 la București). 

Ministerul Sănătății s-a sesizat și el destul de târziu și, probabil, în perspectiva unei remanieri, ministrul a vrut să arate că poate să pună ordine în sistem. Sistemul însă a reacționat. Șeful spitalului de pediatrie din Pitești i-a trântit ușa în nas lui Cadariu care îi ceruse demisia și i-a transmis că n-are decât să-l dea afară că el nu pleacă. 

Ca și în cazul Colectiv, preocupați să dea bine în rapoarte, oamenii sistemului îi trimit, uneori, pe un drum fără întoarcere pe cei pe care ar trebui să îi salveze. Nu-și asumă, nu dau explicații, nu plătesc.

Din păcate, în societate, resemnarea a luat încet-încet locul emoției și revoltei, într-o așteptare nefirească a morții. În România anului 2016, externarea unui om din spital a ajuns subiect de breaking news. Unul a scăpat cu viață. 

Pe zi ce trece, o tăcere complice acoperă puținele voci care mai încearcă să se facă auzite.

Așa a fost să fie! Dar dacă în locul lor ar fi fost copilul tău?