De ce-l admir pe Președinte

Pe Klaus Iohannis îl admir. Să reușești să nu faci nimic, cu prestanță, vreme de un mandat, e o performanță remarcabilă.

Președintele României are calitatea rară de a nu-și pune pielea în joc – nu din rea credință, ci din convingere sinceră. Crede că, atâta timp cât petrece la Cotroceni, are datoria să se simtă  „confortabil”.

Zornăie un set de principii cu ostentația cu care băieții de oraș învârt pe degete cheile bolizilor.

Nimic mai firesc să ceară al doilea mandat.

(„România Educată” e o găselniță de imagine, care pică la țanc  pentru bilanțul electoral de anul viitor. Va adăuga, cum a declarat, „un concept frumos” pentru românii din afara granițelor).

Mă număr printre analfabeții funcțional care au citit greșit promisiunea lui Klaus Iohannis că va face ca România „să meargă ceas”. Astăzi, după patru ani, cine își potrivește ceasul după Iohannis riscă să piardă trenul.

Istoria și-l va reaminti, după Băsescu, ca pe al doilea Președinte Bine Făcut.

foto: presidency.ro