De ce l-ar sprijini Netanyahu pe Trump?

Cine e Sheldon Adelson? Un evreu-american putred de bogat, marele sponsor al republicanilor. Omul are 83 de ani și o avere estimată de 37 miliarde, făcută din cazinouri. (Chiar în Las Vegas i-a convocat pe republicani, să discute cât și cum).

Dar Sheldon Adelson e și sponsorul lui Netanyahu și  patronul Israel Hayom (Israelul Azi), cotidian gratuit, goarna premierului, care a depășit tirajul bătrânului Yedioth Ahronoth (Ultimele Știri). E publicația cu care încep lectura presei israeliene. Ieri, de pildă, titra cu litere de-o șchioapă, avertismentul lui Donald Trump: „Israelul va fi distrus, dacă eu nu voi fi ales!”. Unde bate candidatul republicanilor? Într-un mod tipic aiuristic, la tratatul nucelar cu Iranul, pe care s-a angajat că îl va renegocia (?!) de îndată ce va ajunge la Casa Albă. De altfel, tratatul e singurul subiect în privința căruia n-a apucat încă să se contrazică și care îl face simpatic puterii de la Ierusalim.

Premierul israelian e prea inteligent ca să nu înțeleagă că la aceste prezidențiale n-are motive să sprijine nici unul dintre candidați, dar destul de precaut să știe, în același timp, că – din moment ce Sheldon Adelson și-a pus jetoanele pe Trump – nu prea mai are loc de întors. (Miliardarul  a vânturat de luni de zile, pe sub nasul candidatului Trump, 100 milioane de dolari și se pare că la sfârșitul lui august au bătut palma, cu condiția ca reprezentantul republicanilor să facă ciocul mai mic).
E cam ceea ce sugerase și fostul primar al New York-ului, Rudy Giuliani, după o vizită în Israel, când dădea ca sigură opțiunea pentru Trump: „Am discutat cu  membrii guvernului israelian la cele mai înalte niveluri. Știu cine și-ar dori să fie ales. Nu e Hillary Clinton. Nu e Obama 3”.

Chiar dacă, imediat, purtătorul de cuvânt al lui Bibi, a declarat că „premierul nu și-a exprimat nici o preferință, sub nici o formă” și că „a evitat cu scrupulozitate să fie târât în politca americană”, Giuliani a exprimat un mare adevăr: oricine, numai Hillary nu.

În treacă fie spus, cei doi competitori la președinția Statelor Unite și-au exprimat, patetic și în repetate rânduri, loialitatea față de Israel. Trump a mers până într-acolo încât a declarat că viziunea sa este cea mai proisraeliană din toate timpurile.  

De ce n-o înghite premierul Israelului pe doamna Clinton?  Pentru că un mandat Obama 3 (Hillary Clinton) ar reactiva interesul pentru Orientul Mijlociu, repunând în discuție soluția „două state, două națiuni” în negocierile cu palestinienii, minând astfel toată munca lui Netanyahu din ultimul deceniu, în care a reușit să pună negocierile între paranteze și să înlăture opțiunea „două state, două națiuni”.  

Haim Saban, miliardarul israeliano-american, cel mai important sponsor al doamnei Clinton (căreia i-a cerut un singur lucru: Nu mai țipa!), personajul care – mișcându-se în toți acești ani între Washington și Ierusalim – a reușit să netezească asperitățile dintre Obama și Netanyahu (declanșate de regulă și la instigările  republicanului Sheldon Adelson), a avertizat în termeni duri asupra lui Donald Trump: „Nu credeți un singur cuvânt din ce spune omul acesta. E un șarlatan, un mincinos, un hoț și un cinic”.

Saban crede că mai degrabă ar putea ajunge Netanyahu la o înțelegere cu ambiția hipertrofiată a doamnei Hillary Clinton,  decât să fie pus în situația de a conviețui cu dezastrul numit Trump. S-ar putea să aibă dreptate.