De ce mă încui duminică în casă și înghit cheia

O întrebare de încălzire: ce credeți că scrie pe fruntea lui Cristian Rizea, a lui William Brânză sau pe fruntea lui Relu Fenechiu? a)prost; b) hoț; c) bine ați venit.

Înjurați-mă, ca de obicei, răcoriți-vă și apoi duceți-vă la vot. Eu râd, glumesc, dar n-o să părăsesc incinta. Am de rezolvat o problemă. Cu mine.

Nici pedeliștii nu se duc la vot? Ce coincidență! Îi rog să nu mă prindă în statistica lor la capitolul „băsiști tăcuți”. Să ia notă de faptul că nu mă încolonez în spatele lui Boureanu, Popoviciu, Anasatase, Ridzi, Videanu și care-or mai fi (că de când se îmbracă toți în alb nu-i mai deosebesc de Mihail Neamțu). Îi rog și pe useliști să nu voteze în numele meu, pe la stâne sau în carele alegorice ale lui Mazăre. Să considere – și unii, și ceilalți – că au pierdut un alegător. Atâta pagubă!

Și-acum mă întorc la mine. Nu pot lovi cu ștampila un om căruia i s-a pregătit ștreangul supendării cu o grabă suspectă, cu forțarea Constituției. E lipsit de onoare (un cuvânt care îi place Președintelui Interimar) să-ți lovești pieziș adversarul și să-ți faci drum spre victorie agitând ordonanțe de urgență. Când adversarul e Președintele Ales al României, iar România se îndreaptă faliment economico-diplomatic, demersul poate fi de-a  dreptul nebunesc. Nu cred în gogorița cu lovitura de stat, cum nu cred nici în declarațiile patriotarde ale liderilor USL, pentru care vara asta se poartă tricolorul – să ne mai lase Europa în pace, că știm noi ce avem de făcut în țărișoara noastră – câtă vreme tricolorul pe care îl agită e plătit din
bani împrumutați.

Mi-aș fi dorit un Premier mult mai puțin guraliv și mai puțin impertinent, care să-și vadă, concentrat, de guvernare. Mi-aș fi dorit un Președinte  Interimar echilibrat, înțelept, elegant, care să privească mitingurile politice de sus, din Palatul Cotroceni. Un Președinte Interimar care să nu se poarte ca o  primadonă ofuscată, declarând că se retrage de pe scena politică, dacă Suspendatul se întoarce. Ușurința cu care și-ar lăsa baltă aliații de dragul retoricii mă sperie.

Dar ce importanță are ce îmi doresc eu, că doar nu vine Moș Crăciun. Și, dacă mă întrebați, nici nu cred că există Moș Crăciun.

CONCURS: Votează la REFERENDUMUL GÂNDUL și câștigă un iPad 2!