De ce nu mai respiră Premierul
– Validați-mi, domne, Guvernul, că stau cu copiii ăștia în brațe!
– Te-aș servi, știi cât țin la stabilitatea țării, dar nu pot! N-am cum! Lipsește programul de guvernare.
– Am ajuns să stăm într-un program de guvernare? Uitați-vă ce se întâmplă în Ucraina! Europa e cu ochii pe noi.
– Pe ei.
– Și pe ei, și pe noi.
– Zău că nu pot! Nu mă lasă Curtea. Trebuie să așteptăm să se pronunțe, când o putea și ea. Am înțeles că pe sâmbătă.
– Nu putem aștepta până sâmbătă. Oamenii au nevoie de locuri de muncă, de autostrăzi, de dreptate până la capăt. Guvernul trebuie să lucreze!
– Uite cum procedăm, ca să nu pleci supărat, să nu zici că-s rău: eu îți validez miniștrii și rămâne ca tu să duci zilele astea programul în Parlament. Da” nu te faci că uiți, n-o dai la întors!
– Îl duc, domne, pe cuvânt că-l duc.
– Aici e problema.
– Ce problemă mai e?
– Că eu nu cred în cuvântul tău. Știi că minți cum respiri.
– Batem palma și promit să-mi țin respirația!