De ce știrile false nu vor dispărea niciodată
Robert Feldman, psiholog la University of Massachusetts, a studiat timp de zece ani minciuna. El a descoperit că într-o conversație obișnuită de 10 minute, 60% dintre oameni spun cel puțin o minciună, pentru a fi plăcuți mai mult de către cei din jur sau pentru a părea mai competenți. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără să fie forțați să mintă. Potrivit psihologului, majoritatea oamenilor nici măcar nu realizează că au spus o minciună până când nu văd înregistrarea video a conversației la care au luat parte. Acest lucru mă duce cu gândul la o afirmație pe care am auzit-o în adolescență la o rudă, o persoană care a recunoscut mereu cu nonșalanță că minte frecvent: „Mint atât de mult încât uneori cred și eu [propriile minciuni]”.
Știrile sunt comunicate verbal sau scrise de oameni, care mint frecvent, fie forțați de împrejurări, fie pentru a transmite un mesaj mai puternic sau pentru a obține anumite foloase. Știrile nu sunt produse doar de publicații, ci și de Ionel, care relatează pe Facebook despre accidentul rutier la care a fost martor sau nedreptatea pe care a văzut-o la piață. Totodată, deseori știrile sunt produse de persoane care au cunoștințe reduse într-un anumit domeniu, iar fără să vrea transmit informații false, incorecte. Astfel, ținând cont de aceste aspecte, cred că putem afirma că majoritatea articolelor disponibile pe internet includ neadevăruri.
Ce este, până la urmă, o știre falsă? Un articol de satiră (vezi cazul publicației Times New Roman, sancționată de Facebook recent), o știre care include un element care nu este adevărat, dar în cea mai mare parte este corectă sau una falsă în cea mai mare parte, dar care include și fapte care sunt adevărate? După părerea mea, toate cele trei cazuri pot fi considerate știri false de către algoritmii dezvoltați de Facebook sau Google. Să scapi de știrile false ar însemna să elimini cea mai mare parte a conținutului de pe internet.
Cred că doar oamenii, folosindu-se de propriile instincte, filtre și cunoștințe, pot decide care informație este corectă și care nu. De aceea, nu strică să verificăm un subiect care ne interesează și influențează viața din mai multe surse, în epoca în care avem acces la mare parte din cunoștințele lumii prin câteva apăsări pe ecranul smartphone-ului. Mai mult, putem selecta ca surse de informații oameni, bloguri și organizații media cu o reputație bună. Facebook și Google nu promovează creatorii de conținut credibili în mod special, deoarece au tot interesul ca oamenii să își ia doza de știri zilnice prin intermediul lor, nu să meargă direct pe site-ul X.
Singura soluție prin care pot fi combătute – nu eliminate, deoarece este imposibil – știrile false este, în opinia mea, educarea cetățenilor. Nu mă refer la educarea în legătură cu acest fenomen (probabil că o mare parte dintre români nici nu știu că există această dezbatere), ci crearea unui sistem de învățământ performant, care să le asigure oamenilor cunoștințe de bază solide, despre politică, economie, geografie ș.a. Este ușor să manipulezi, prin informații false, cetățeni care cred că soarele se învârte în jurul planetei noastre sau că vrăjitoria există. De aceea cred că în prima linie în războiul împotriva știrilor false trebuie să fie guvernele, nu Facebook sau Google.
Nu în ultimul rând, ar fi bine să ne educăm fiecare astfel încât să mințim cât mai puțin. Pentru că de la o minciună mică spusă azi putem ajunge, peste cinci ani, să mințim atât de mult încât să credem chiar și noi, la fel ca ruda mea, neadevărurile pe care le spunem.