De ce vrea Ponta cu UDMR

Publicat: 12 12. 2012, 22:57
Actualizat: 15 07. 2016, 18:35

Avem de ales între un Ponta instabil emoțional, care, copleșit de beția victoriei, pupă prieteni și dușmani, la grămadă, și le promite că mai dă el un rând de guvernare cu sifon, și un Ponta care „joacă” politică unsă cu toate alifiile, învățată la școala de partid a lui Năstase și Hrebenciuc. Alta nu există.

Altfel, de ce să fi anunțat premierul, la Târgu Jiu, că l-a sunat la telefon pe președintele UDMR, Kelemen Hunor, spre a-l felicita de alegeri, și pentru a-l informa, totodată, că USL va iniția discuții cu Uniunea, în perspectiva formării „unei majorități parlamentare, guvernamentale și constituționale”?

E drept că Ponta nu știa, la ora respectivă, că USL va fi deținut, la strigarea oficială a BEC-ului, două treimi din numărul mandatelor parlamentare, realitate ce urmează să le confere libertatea amendării Constituției fără sprijinul altor formațiuni politice.

Dar asta nu înseamnă că unul ca Victor Ponta, chiar și luat de val, scapă caii pe miriște în așa hal, exprimându-se fără echivoc înaintea aflării scorului final. Chiar și un diletant în materie știe că „discursul victoriei” conține liniile directoare în materie de colaborare politică pe diverse planuri. Nu poți spune asta duminică, iar luni, după ce se duc aburii beției, să le dai ungurilor cu tifla, la un ibric cu zeamă de varză.

E limpede că avem de-a face cu prima mutare strategică a PSD, în perspectiva împărțirii apelor Uniunii Social-Liberale. La ora asta, restul politicii nu mai contează. PDL arată ca un pluton de rezerviști abuzați, bătuți la fundul gol; PP-DD, o oaste de puradei, cu mucii-ntinși în barbă. Ponta anunță pe toată lumea că e european, vrea binele nației, pace și prietenie, urmărește interesul național. Una peste alta, că are profil de premier.

Odată numit, liderul social-democrat vrea poziție majoritar-consolidată, PSD-UDMR. Bref, un spațiu vital între partidul său, pe de o parte, și liberali-Dan Voiculescu, pe de alta. Cârlanul nu mai vrea pe nimeni în cârcă.

Așa că liderul PSD mângâie UDMR pe spate, Dragnea vrea responsabilitate și coabitare cu Băsescu, doar câțiva pesediști din Cluj și Mureș mârâie la deciziile promaghiare, aproape nimeni, la centru. În schimb, tot PNL-ul și tot PC-ul, cu Orban și cu Gigi la un loc, biciuie la sânge spatele defectorului, care, de ochii lumii și-a nuanțat, pentru moment, perspectiva politică.

Vremea mierii a trecut, pentru Ponta urmează (re)câștigarea războiului de independență.