Din America duhovnicească

Aspru și îndârjit ca majoritatea cuvioșilor cetățeni ai republicii monahale, deasupra cărora flutură steagul negru al mănăstirii Esfigmenu cu inscripția „Ortodoxie sau moarte”, în învățăturile lui Paisie lucește, ca la niciun altul, roua ironiei.

În epistolele adresate discipolilor, numea Sfântul Munte, cu șfichiuitoare maliție, „America duhovnicească”. A fost neiertător cu secularismul european, dar – în egală măsură – și cu ceea ce numea „duhul antipatristic” al monahismului răsăritean contemporan. Faptul că nu s-a iertat nici pe sine îl înconjoară cu nimbul omeniei absolute.

Chilia Buneivestiri a schitului românesc Lacu i-a adunat, în anul 2000, câteva reflecții sub titlul „Cuvinte. Cu durere și dragoste, despre omul contemporan”, în traducerea din greacă a Ieroschimonahului Ștefan Lacoschitiotul. Am ales, aproape la întâmplare, câteva:

„Dacă cei ce vin în Sfântul Munte sunt atât de tare zăpăciți, atât de încurcați, cu atâta neliniște, gândiți-vă: ceilalți, care sunt departe de Dumnezeu, de Biserică, cum vor fi?”.
 
„Sărmana lume – Dumnezeu să Se milostivească – fierbe ca oala minune!”.

„Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite (…), s-a mărit troianul răului”.
„Sunt un dovleac cu coajă de pepene”.

„S-au înmulțit cuvintele și cărțile și s-au împuținat faptele”.

„Acum mergem ori pentru Hristos ori pentru diavol. Frontul e clar. În timpul ocupației germane, deveneai erou, dacă nu salutai un german. Acum devii erou, dacă nu saluți pe diavol”.

„Dar diavolul nu pleacă, fiindcă i s-au dat drepturi”.

„(…) vinde-ți patimile lui aghiuță și, cu banii pe care îi iei de la el, cumpără-ți pietre, ca să le le arunci în el, să nu se apropie de tine”.

„Gândurile – telegrame viclene ale diavolului (…)”.

„Dumnezeu putea să-l desființeze pe diavol, doar este Dumnezeu! Dacă ar vrea, și acum l-ar aduna ghem în iad. Dar îl lasă spre binele nostru (…) Fără luptă, nu se face sat”.

„Dacă diavolul ar fi spus: am greșit, ar fi devenit din nou înger”.

„Lucrurile sunt simple. Noi le complicăm”.

„Bunul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, creatură desăvârșită, ca să completeze ceata cea căzută a îngerilor”.

Întrebat „cum să-l vedem pe cel care ne nedreptățește”, Cuviosul Paisie Aghioritul a răspuns: „Ca pe un mare făcător de bine al nostru, ce ne face depuneri la Banca din cer. Ne face bogați pentru veșnicie (…). Nedrepții se nedreptățesc veșnic, în vreme ce aceia care primesc cu bucurie nedreptatea sunt îndreptățiți veșnic”.