„Domnul Toader Tudorel/ Bate statul paralel!”
La ora 20, fruntașii PSD-ALDE nu se mai dau scoși din baia clocotită de mulțime, fapt pentru care deschiderea mitingului se amână cu peste o jumătate de oră.
Peste o sută de mii de oameni de toată mâna, cumsecade, cuminți, flutură pancarte, ridică drapele. Camerele televiziunilor îl caută în mulțime pe Dragnea, printre Tăriceanu, Dăncilă, Dan, Firea, Meleșcanu, Vasilescu. La 20 și 14 ajunge și Liviu Dragnea, pe urme (la o distanță respectuoasă) cu numitul Bădălău.
Cei de jos, din Piață, le fac cu mâinile Celor de Sus, de la tribună.
Pe la 20.26, din megafoane se aud versurile lui Schiller – Oda Bucuriei.
La 20.34, la tribună apare un entertainer – actorul Costel Constantin de la Teatrul Național și citește numele județelor de pe pancarte cu vocea lui Grofșor din „Blestemul pămîntului, blestemul iubirii”. Apoi bate politicoid câmpii, până invită în scenă Primarul General al Capitalei:
-Ați venit de bună voie la București?
-Daaaaaaaaaaaaaaaa!
Începe un scurt discurs aripat („să nu ne mai fie teamă să vorbim, să nu ne mai fie teamă să ieșim din casă”). Piața izbucnește în urale!
Următorul vorbitor („un tânăr cu plete și cu barbă, rebelul de serviciu al PSDȚ”, cum îl prezintă Actorul), interacționează cu manifestanții, le propune câteva sloganuri destul de fade, care rimează „afară” cu „torționară”, apoi se adresează într-o engleză… militantă presei străine. Înțeleg doar Kovesi, FBI, Trump, Maior, Coldea.
Ascult și discursul lui Tăriceanu – „adie vânt de libertate” – doar fiindcă s-a anunțat că vorbește și premierul Dăncilă. (Fostul prim ministru încearcă să le explice participanților la miting de ce se află ei acolo).
Dinspre tribună începe să miroase a mititei propagandistici.
Nu mă pot ridica și pace la înălțimea momentului istoric pe care-l trăiesc.
Un important lider sindical profită de ocazie ca să vitupereze acum împotrivă „tăierii pensiilor și salariilor” din 2010.
La tribună e adusă Mariana Rarinca, un om care cu adevărat a suferit pe nedrept.
Olguța Vasilescu: „Statul paralel nu mai poate minți la nesfârșit!”.
Tot nu mă pot ridica la înălțimea momentului istoric pe care îl trăiesc.
În sfârșit, („insultată, amenințată, dezinformată” – cum o prezintă Actorul) – Vasilica Viorica Dăncilă: „Nu vom ceda abuzurilor!”.
Vocea Actorului capătă inflexiuni de tragedie antică: îl prezintă pe Liviu Dragnea („un om asupra căruia s-a concentrat toată furia statului represiv”). „Ce înseamnă statul paralel pentru care protestăm astăzi? Un sistem care folosește instituțiile statului într-un mod nelegitim”. Discurs lung, victimizant.
S-a făcut ora 21.45.
„-Vă rog să-l salutați pe Klaus Iohannis!
-Huooooooooo!
-Vă rog să-l salutați și pe Ludovic Orban!
-Huo!”.
Discursul pro domo sua al lui Dragnea continuă: „Staliniști și securiști vor să ne transforme pe toți într-un popor de denunțători! (…) Să nu vă faceți iluzii că sunteți în afara mizei (…) toți puteți deveni ținte vii ale acestui sistem odios!”.
Piața scandează înfiorată „Liviu Dragnea, nu uita/ Noi suntem de partea ta!”.
Îi invită pe participanții la miting să-și ia „democrația înapoi”. Îi asigură: „Guvernarea noastră merge atât de bine, încât au crescut și veniturile securiștilor!”.
Discurs care părea că nu se mai termină se încheieȘ „Victorie!”.
Victorie! Am rezistat până la capăt.