E-un început în tot sfârșitul

Publicat: 03 11. 2014, 15:00
Actualizat: 03 11. 2014, 16:31

A început. Generația fugiților s-a întors să-și ia țara înapoi. Admirabile rezistența și demnitatea lor, a celor care au stat la coadă să voteze.

Cozile. Când eram copil, ajunsesem să mă așez automat la coadă și pe urmă trimiteam pe cineva în față să întrebe ce se dă. De multe ori, cozile se formau înainte să se bage ceva, oamenii se așezau natural în jurul alimentarelor, cum făcea pilitura de fier atunci când o deranjam cu un magnet la orele de fizică. Alimentarele magnetizau lumea noastră cenușie, erau pepitele cu care Ceaușescu ne lua ochii atunci când era generos: uneori dădea pui, alteori dădea pâine, uneori, în preajma Revelionului, dădea trei portocale de om. Și-n timp ce Ceaușescu ne punea la cozi să ne sfâșiem între noi pentru tacâmuri de pui, în mulțime se năștea surd revolta. Orice om care își punea timpul liber în slujba cozii cunoștea povestea spusă în șoaptă cu glas înfricoșat. „Uite cum se înghesuie viermii la mâncare”, i-a spus odată Tovarășul Tovarășei, în timp ce inspecta orașul din mașină. Cât adevăr e în această istorie, mi-e greu să spun, însă dacă oamenii au făcut apoi Revoluție, asta a fost și pentru că se simțeau ca niște viermi la coadă la mâncare.

Sfârșitul. Când autoritatea devine arogantă și abuzivă, umilindu-și sadic propriii cetățeni, sfârșitul e inevitabil. Când conducătorii nu-și dau seama de ruptura dintre ei și popor, sfârșitul lovește nemilos. Când trăiești într-o ficțiune din pixeli, construită la televizor, înseamnă că nu știi pe ce lume ești: azi mai poți minți poporul cu televizorul, dar în epoca Facebook nu mai poți minți tot poporul. Întotdeauna vor fi unii care să arate ce se întâmplă în stradă. Întotdeauna vor exista media alternative care să prezinte publicului larg cozile, bătaia de joc, umilința, care să le dea glas „viermilor”. Dar să spui în cel mai pur stil al propagandei comuniste că studenții din Regie au fost plătiți „cu euro” ca să-ți strice ție planurile, să rânjești satisfăcut la zecile de mii de români disprețuiți, plimbați pe la cozi în străinătate, transmițându-le că de data asta n-au mai reușit „să fraudeze” votul pentru că statul a fost vigilent, ăsta e un semn de prostie sinucigașă. Reacția de revoltă sinceră a acestor oameni este un semn că țara se trezește. Protestul lor poate urni bulgărele care să măture totul în calea lui.