Ecaterina Andronescu vrea și ea să facă „revoluție”

Și, astfel, profund nelămurită de propriul rost la cârma Educației, în loc să înțeleagă viitorul misiei sale în contextul societății europene civilizate, Ecaterina Andronescu se mobilizează dimpotrivă, propunând o aberație: „să-i împărțim” pe „cei cu dificultăți de învățare” – după cum îi numește ministrul, „generic” – „mai mulți într-un loc și să punem profesori de sprijin acolo”. Și când spune asta, Ecaterinei Andronescu nu-i tresare niciunul din mușchii luminoși ai feței.

Păi, să-i „împărțim mai mulți într-un loc”, profa, sau să-i adunăm pe mai mulți într-un loc, ca să-i rupem de leat și de colegi, ca să le dăm, de mici, măsura „crimei” de care i-a făcut natura vinovați, împovărându-i, „generic”, cu dificultăți de învățare?!

Eu cred că, atunci când îi aduni la un loc, în virtutea vreunui criteriu de acest gen, excluzându-i astfel din firescul social, înseamnă „să-i aduni”, nu „să-i împarți”, iar adunându-i, în atari condiții – sau în altele – înseamnă să-i separi de rest, asta chemându-se, deși nu vă place cum sună (dar implicit rostiți), „segregare”.

Și, ce să vezi? Înțeleg că oameni cu experiență de netăgăduit, precum reprezentanți ai UNICEF în România, susțin că elevii aceștia învață mai bine atunci când sunt expuși diversității și când suportul pentru ei este apropiat nevoilor lor.

Ceea ce este absolut logic: cum pot evolua câteva zeci de copii cu autism, „împărțiți”, la un loc, într-o clasă separată de celelalte, sub supravegherea puținilor profesori de sprijin/consilierilor școlari?!

„Noi acum îi avem pe cei cu dificultăți de învățare, să îi numim așa generic, împărțiți în două categorii. Pe unii îi trimitem în școlile speciale, iar alții sunt în școlile normale, integrați în clasele normale. (…) Și mă gândeam dacă nu am putea să îi împărțim mai mulți într-un loc și să punem profesori de sprijin acolo. Adică aș vrea: ca și lor, celor integrați în școlile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”, a sunat declarația ministrului Andronescu, pentru Digi 24, preluată de Mediafax.

Această propunere aberantă a ministrului a stârnit în rândul colegilor săi un interes la fel de mare precum ultima ploaie deșertată de nori la tropice.

Unul dintre puținii politicieni, dacă nu singurul, care a reacționat pe Facebook, imediat după propunerea ministrului, a fost deputatul Adriana Săftoiu, care a anunțat că va cere audierea preopinentei la Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților. Mai mult, Săftoiu spune că n-ar strica nici depunerea unei eventuale moțiuni, declarându-se revoltată de inițiativă, și reamintind că, de zeci de ani, țările model în sistemul educațional evoluează într-o cu totul altă direcție, urmărind ca toți acești copii să fie integrați în învățământul de masă, cel special fiind doar o excepție.

Și pe Adriana Săftoiu o cred, pentru că, de câțiva ani, se ocupă cu asta și chiar produce dovezi/legi (din păcate, prea puțin aplicate), prin care încearcă să determine instituțiile statului să acorde atenția/respectul/îngrijirea necesare persoanelor cu dizabilități, cu dificultăți de învățare, precum și altor categorii cu astfel de probleme.

„În loc să găsească soluții pentru ca acești copii să aibă profesori de sprijin, integrați în învățământul de masă, Andronescu se scuză lamentabil si propune o măsură aberantă, nedreaptă, lipsită de orice responsabilitate față de acești copii”, scrie Săftoiu pe Facebook.

Ei bine, dacă ați crezut că, după această luarea de poziție, ministrul Educației a ieșit să explice ceva logic, eventual să-și ceară scuze, sau măcar să recunoască faptul că n-a înțeles exact-exact încotro i-au apucat vorbele, v-ați înșelat.

În stilul politicianist-păgubos în care nimeni nu recunoaște ce tocmai a declarat în urmă cu o oră, o zi, o săptămână, luându-ne pe toți de proști, ministrul ne-a dat cu tifla: „Nici poveste să propun clase să producă segregarea acestor copii, ci să încercăm să îi susținem suplimentar cu un profesor de sprijin”, a zis ministrul.

Înțelegeți cum devine șirul logic al spuselor doamnei, de la „Și mă gândeam dacă nu am putea să îi împărțim mai mulți într-un loc și să punem profesori de sprijin acolo”, la „Nici poveste să propun clase să producă segregarea acestor copii”.

Bine, eu știam că nu mai am toți boii-acasă, dar i-am întrebat și pe alții, și nici ei n-au înțeles exact-exact ce vrea să spună Ecaterina Andronescu și dacă înțelege încotro merge Europa…