Erată: Moartea și Bugetul. Revelația Sfintei Duminici

Revin, cu scuze, asupra articolului „Tămâia și vata din nas” întrucât, în cursul zilei de duminică m-a luminat Duhul Sfânt și azi zisul text mi se pare cât se poate de patetic, intimist, antiortodoxist și rupt de mase.

Soluția în cazul Sergiu Nicolaescu, și nu numai, nu era nici incinerarea, nici înmormântarea.

Odată cu decesul, trupul neînsuflețit al marelui dispărut trebuia trecut, „în baza la o lege” dată de guvernul Ponta prin Ordonanță de Urgență, din custodia familiei în cea a statului.
  Pe urmă, trebuia eviscerat, îmbălsămat, conservat într-o raclă de cleștar și expus  perpetuu la Buftea.

Astfel, contra unui preț modic, el ar fi putut fi văzut nu numai de actualii săi admiratori, ci și de generațiile care vin, aduse în excursie cu școala.

Încasările pot fi vărsate la bugetul de stat, care e pe cale să sucombe, o cotă   parte fiind destinată plății către Biserica Ortodoxă Română a contravalorii slujbelor ce s-ar ține la raclă duminica și sărbătorile legale, spre desfătarea cinefililor cu credință în Dumnezeu.

Sau, poate că banii de pe bilete ar trebui folosiți pentru sprijinirea regizorilor aflați la primul lor film, domnul Nicolaescu făcând astfel postum ce n-a făcut când trăia.

Oricum, procedeul ar putea fi generalizat, cu beneficii pentru toată lumea, în cazul tuturor marilor personalități desemnate ca atare de public, prin vot.