Euromaidanezii știu ce vor, noi nu știam

    Ca și luptătorii ucraineni pentru libertate, strigam cu toții „Jos!” – Ceaușescu era Ianukoviciul nostru. Dar ajunsesem aici după ani de frig, frică și foame. N-am uitat că în afară de „Jos Ceaușescu!” nu știam exact ce vrem. „Jos comunismul!” s-a strigat mai rar și abia după lăsarea întunericului pe 21 decembrie. N-am auzit vreodată să strige cineva „Sus capitalismul!”. Nici măcar „Vrem în Europa!”.  Când au început „luptele” cu așa-zișii teroriști, îmi amintesc voci ale străzii care cereau să îi chemăm pe rușii lui Gorbaciov – văzut atunci ca un salvator – să-l termine pe Ceaușescu.

     Spre deosebire de România, revoluția în Ucraina a izbucnit dintr-o idee fundamentală, nu din suferințe fiziologice cronice: Ianukovici s-a așezat cu dosul în ușa care dă spre Europa. Maidanezii Kievului se adresează lumii în engleză și știu ce vor,  în afară de a scăpa de tiranul îmbuibat: o Ucraină europeană. Resping cu hotărâre o Ucraină rusească, vândută pe miliarde lui Putin, urmașul în linie directă al lui Stalin. Refuză orice compromis.

     Nu pot decât să le doresc din tot sufletul ca această conștiință revoluționară mult mai clară să nu permită politrucilor, milițienilor, turnătorilor și securiștilor să se autodeclare eroi după fuga lui Ianucescu, ca să se suie apoi în cârca Ucrainei libere.