Globalnaia Navigaționnaia Sputnikovaia Sistema

Până când dovezile încălcării spațiului aerian turc de un avion SU-24 rusesc vor fi aduse la cunoștința opiniei publice, părerile specialiștilor militari în aviație sunt împărțite, după interese. A apărut și o formulă malițioasă, ca explicație a incidentului – „eroare de Glonass”, cu referire la sistemul de poziționare globală prin satelit al rușilor, Globalnaia Navigaționnaia Sputnikovaia Sistema (Glonass), corespondentul GPS-ului american.

Cert este că încălcări similare ale spațiului aerian al Turciei (respectiv al NATO) de către aviația rusă, care luptă în Siria împotria Daesh și în spirijinul regimului Bashar Al-Assad, s-au mai petrecut și în octombrie. Cert, de asemenea, este că turcii și-au modificat și înăsprit ROE (Regulile de Angajament) în această privință, iar piloții avionului doborât în Jabal Al-Turkman (Munții Turkmeni, în Guvernoratul Latakia) nu se puteau aștepta ca, în conformitate cu majoritatea uzanțelor internaționale, SU-24 să fie interceptat, încadrat și escortat în afara spațiului aerian.

Graficul radarului turc urmează să fie studiat. Argumentul că avionul s-a prăbușit la Yamadi, deci nu încălcase granița, nu stă în picioare, fiindcă – odată atins – mai putea parcurge zeci de kilometri în interiorul Siriei.

Ideea că bombardierul de atac la sol doborât ar fi sondat reacția (vigilența) Turciei e o speculație de ageamii (SU-24 nu e dotat pentru astfel de acțiuni).

Ciudată e și declarația oficialilor turci, cum că avionul ar fi fost somat de 10 ori în 5 minute, iar rapidul SU-24 n-ar fi luat-o la goană (pare a fi căzut cu aripile desfăcute).

Presupunerea că la granița turcă s-ar fi desfășurat una dintre cunoscutele provocări tipic rusești e greu de susținut. Rusia nu are nici un interes, în acest moment istoric, să intre în conflict cu Turcia și cu atît mai puțin cu NATO, dat fiind că dorește să se coordoneze cu coaliția condusă de Statele Unite împotriva ISIS.

Adevărata problemă, care a culminat cu incidentul  doborârii avionului, îmi pare a fi populația turkmenă de la granița Siriei cu Turcia, respectiv miliția Alwiya al-Ashar (ai cărei luptători au tras în cei doi piloți în timp ce se catapultau, ceea ce poate fi catalogat drept crimă de război). Alwiya al-Ashar, parte a așa-numiților rebeli moderați, luptă împotria regimului de la Damasc, cu susținerea Turciei și ajutată de programul logistic al CIA. În dimineața aceasta, când a fost doborât, avionul rusesc executa o misiune de sprijinire a trupelor guvernamentale care luptau la sol tocmai împotriva Alwiya al-Ashar.

Turcii se plânseseră ambasadorului rus că spațiul lor aerian este periclitat de acțiunile de bombardament desfășurate de avioanele rusești contra milițiilor turkmene de la graniță, declarând că civilii turkmeni suferă din această pricină.

Nimeni – mai ales turcii și rușii, legați prin interese economice solide –  nu are interesul să escaladeze acest incident mai mult decât e necesar pentru a regla niște conturi tactice. Înclin să cred că lucrurile vor rămâne la nivelul declarațiilor caustice.