Grindeanu l-a vândut pe Ponta
Astăzi, pe la orele prânzului, aflam de la A3, via Marius Pieleanu, că Sorin Grindeanu va fi numit consul. „Din informațiile pe care eu le am, i se va face o propunere de consul, nu știu țara. Nu știu dacă e o înțelegere dintre Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu, e intenția conducerii partidului, de a i se oferi o funcție de consul. Miza pentru PSD e simplă: vorbim despre o organizație relativ puternică, cea de Timiș, care e aproape de Sorin Grindeanu, e vorba de un număr de deputați și senatori din Timiș care la o posibilă moțiune de cenzură ar fi putut vota împotriva Guvernului PSD. E vorba de un exercițiu de forță pe care-l face Liviu Dragnea cu succes, de a închide și această problemă internă, disfuncție a partidului, printr-o soluție elegantă” a povestit sociologul.
În poveste l-am recunoscut pe Dragnea, revenit la vechile sale abilități, inclusiv acelea de a-i convinge până și pe „morți” să fie cu el.
Ce spune Pieleanu după fonfleu (așa cum avea să se dovedească a fi „știrea” inițială) este – nu numai în situația în care fostul premier mușca momeala de a fi consul, ci în toate celelalte ipostaze în care „foamea politică” îl va fi făcut să înghită vreo momeală – absolut corect.
Versat și versatil, lui Dragnea nu-i mai rămăsese nimic de făcut, pentru a evita declanșarea unui scandal în partid, pe la începutul toamnei, decât să desprindă veriga slabă din lanțul de iubire Ponta-Constantin-Grindeanu. În consecință, l-a invitat pe „bănățean” la o rundă de negocieri siropoase, în care l-a fezandat ca pe un curcan pregătit de Ziua Recunoștinței, cu un pumn de „mirodenii” aiuritoare.
Iată ce a spus noul „Acesta-sunt-adevăratul-eu”, după întâlnirea cu părintele său politic: „Am avut o discuție constructivă și, deopotrivă, amicală. S-au spus foarte multe lucruri. Nu cred că a trecut cu totul peste ceea ce s-a petrecut, dar a arătat multă înțelegere. Mi-a vorbit despre tinerețe și despre tentații, despre loialitatea față de partid și despre datoria față de țară. Aș zice că mi-a vorbit părintește. Sper că ceea ce s-a întâmplat îmi va aduce un plus experienței politice, un plus pe care îmi doresc să-l folosesc în continuare în interiorul partidului.
Regret că nu am reușit să am o comunicare mai bună cu președintele PSD, Liviu Dragnea, în timpul mandatului meu. În condițiile unui front deschis al partidului cu forțe care vor să-l slăbească, acest lucru ar fi fost de natură să ne întărească.
Când doi oameni maturi care își doresc stabilitate pentru această țară stau din nou la aceeași masă, este clar că își doresc amândoi un partid puternic și nedivizat care să guverneze spre binele cetățenilor”.
Hai că ăsta „nou” e, cu desăvârșire, obedient!
Păi, ca să vii tu, acum – după ce te-a trecut Dunărea pe la Turnu Măgurele, și el și toți ai lui, că „ești disperat”, „că ești terminat”, că ești baricadat”, „tupeist”, „sereist”, „conțopist”, „pontist” și „liber-schimbist”, și după ce tu i-ai replicat că duce țara de râpă, că e dictator, oportunist și teldrumist -, să declari, ca o mimoză: „Când doi oameni maturi care își doresc stabilitate pentru această țară stau din nou la aceeași masă, este clar că își doresc amândoi un partid puternic și nedivizat care să guverneze spre binele cetățenilor”, e binișor penibil.
Apoi, întreb și eu, oarecum derutat – tu pe ce stil îți dorești să guverneze partidul, pe stilul tău sau pe stilul lui Dragnea, pe care l-ai criticat la sânge?!
Că despre stilul lui Ponta, m-am lămurit că nu-ți place…