Ia-Ți, Doamne, cuvintele înapoi!

Sanctitatea Sa a vorbit despre rolul cuvântului în „satul global” în care trăim, despre instrumentalizarea limbajului.

Asta mi-a amintit un episod povestit de un martor ocular,  editorul și scriitorul italian, Valentino Silvio Bompiani (1898-1992).

În 1938, la Berlin, a avut loc Congresul Internațional al Editorilor. La final, Goebbels (pe atunci ministrul Propagandei) i-a rugat pe invitații adunați în aula Reichstag-ului să susțină câte o alocuțiune. A editorului suedez (Bompiani nu-i dă, din păcate, numele) a fost memorabilă:  

„Dumnezeule, Doamne, trebuie să rostesc un discurs în germană! Nu am la îndemână un dicționar, o gramatică, sunt un biet om pierdut în genul substantivelor (una dintre dificultățile acestei limbi, n.m.)…  Nu știu dacă prietenia e de genul feminin și ura de genul masculin, dacă onoarea, loialitatea, demnitatea, pacea sunt doar de gen neutru.  Doamne, Dumnezeule, ia-Ți cuvintele înapoi și lasă-ne în umanitatea noastră! Poate vom reuși să ne înțelegem și să ne salvăm”.

… Poate vom reuși să ne înțelegem și să ne salvăm, îmi spun, privind la taberele de români din stradă.