Ieși din casă, chiar dacă nu-ți pasă
Marea tristețe e că cei mai mulți dintre zaharisiții ăștia sunt tineri. Și educați. Cât de cât. Cu greu îi poți contrazice când vezi și tu prea bine că oferta electorală, de exemplu la aceste alegeri locale, este o sinistră bătaie de joc. Cum să le explici de ce ar trebui să iasă la vot, când partidele din establishment îți insultă inteligența cu o paradă de personaje expirate sau fără niciun merit, în timp ce nou-sosiții pe scena politică sunt mai degrabă niște fistichii sau niște ciurucuri corupte sau alungate de prin propriile partide?
Și totuși. Din toată pleiada aceasta, e greu să spui că nici măcar unul nu bifează niște cerințe sau idei care să simți că te reprezintă. Sau măcar unul de care să zici că ar fi un pic mai bun sau mai puțin rău decât cel de dinainte. Rareori vei vota cu vreun Făt-Frumos sau cu vreo Ileană Cosânzeană politică. Nu există așa ceva, decât pentru electorii mainstream, care au idei destul de fixe și puține. Lor nu le e silă niciodată și se simt mereu reprezentați. De regulă votează cu partidul, nu cu omul.
Poate că da, chiar nu te simți reprezentat. Dar poate îți displace atât de mult unul, încât ai fi dispus să îți miști fundul din casă și să votezi cu altul, cu oricare (de preferat ar fi unul cu oareșce șanse de câștig), doar ca să poți zice apoi că ai făcut ceva ca să-l împiedică pe nasol să câștige. Asta se cheamă că votezi negativ. Suflet hain, stai liniștit, o groază de alți cetățeni votează așa, nu doar la noi, ci pe tot globul. Pentru că până la urmă, e doar un joc pe care ar fi bine să acceptăm să-l jucăm, dacă vrem ca treaba asta în care trăim să meargă înainte și nu înapoi.
Poate că nici scârbosul ăla de „rău cel mai mic”, de care auzi de 25 de ani încoace, nu ți se mai pare că e atât de mic. Ba uneori că e chiar la fel de rău ca Răul. Păi nu mai bine mergem noi la o berică în Vamă? Oricum nu contează, suntem o picătură într-un pahar. Nu.
Dacă nici așa nu vrei să te urnești, fă măcar un exercițiu de sabotaj la adresa acestei mascarade. Dacă ei își bat joc de tine, răspunde-le cu aceeași monedă. Mergi la vot și pune ștampila oriunde, dar nu pe ei. Scrie-ți numele pe buletinul de vot și votează-te singur, votează-l pe Vlad Țepeș, pe Decebal, pe Jon Snow sau pe regele gorilienilor. Ștampilează-te în palmă sau în frunte dacă vrei și lasă buletinul alb. Va fi un vot anulat, dar un vot exprimat. E forma ta de protest.
Când a doua zi vor citi rezultatele, prezența la vot va fi poate semnificativă, dar la fel de grăitor va fi și procentul de voturi albe sau de voturi anulate. Ce contează, o să zici? Ce sens are prezența la vot de dragul prezenței?
Are. Ai ales cea mai proastă variantă, dar măcar ai ales să joci. Ești reprezentat de lipsa opțiunii, de votul de blam pe care ai ales să ți-l exprimi.
Pentru că dacă nu intri în acest joc al votului democratic, nu exiști. Nu ești reprezentat, nu contezi, nu ai avut nimic de zis așa că ai doar dreptul să taci. Vezi bine, dreptul la vot ai ales să ți-l anulezi singur. Poate o să zici – ce contează, de jocul și societatea astea chiar nu mă leagă nimic în viața mea. Chiar nu vezi că te minți singur?