Înaintea păcii cu Israelul, pacea între palestinieni
Astăzi, la Cairo, s-a desfășurat a doua rundă de discuții între partidele importante ale Palestinei: Fatah (din Cisiordania) și Hamas (din Gaza).
La Cairo – ironia istoriei, pentru că Egiptul a contribuit din plin la scindarea dintre liderii palestinieni (nu mai mult, desigur, decât orgoliile și interesele personale ale acestora).
La Cairo (în sediul serviciului secret, Mukhabarat), pentru că – deși caută să-și aroge meritul diplomatic al aducerii celor două părți la masa verde a tratativelor – Egiptul nu mai are influența de altădată în Orientul Mijlociu și, în plus, există indicia solide că întâlnirea de reconciliere are deopotrivă binecuvântarea Statelor Unite și a Israelului. Și Washingtonul și Ierusalimul au avut tot interesul, încă din 2007, de la ruptura violentă dintre Fatah și Hamas, să mențină vii disensiunile.
A-i împăca pe liderii palestinieni e premisa majoră a păcii israelieno-palestiniene. Primul pas rațional, însă unul extrem de dificil.
În sfârșit, președintele Donald J. Trump pare a fi prins ideea, anunțând zilele trecute că va amâna promisa mutare a ambasadei americane la Ierusalim până după soluționarea problemelor. Oricum, statutul de mediator obiectiv al SUA e serios periclitat de cei doi ageamii într-ale diplomației – trimisul special Greenblat și ambasadorul Friedman – care nu scapă nici o ocazie să-și exprima entuziast sprijinul pentru Israel.
După cumplitele presiuni economice asupra locuitorilor din Gaza, exercitate de israelieni la inițiativa Fatah, Hamas a decis să-și dizolve administrația și să predea controlul teritoriului către Ramallah.
Dar Hamas nu e doar un partid, ci și o organizație paramilitară, un partid cu mii de luptători înarmați pînă-n dinți și susținuți de Iran, care s-au bătut cu Israelul în trei rânduri, 2008, 2012 și 2014, atrăgând „focul și furia” asupra cetățenilor din Gaza. Pentru americani și israelieni, Hamas e o organizație teroristă.
În negocierile cu Fatah, Hamas e dispus la concesii, mai puțin să-ți taie aripa militară, în contextul în care aceasta e prima dintre cele trei condiții ferme, atât a americanilor și israelienilor, dar e și condiția președintelui Autorității Palestinieni, Mahmud Abbas, care pentru Cisiordania cooperează în materie de securitate cu Israelul. Celelalte două condiții sunt: ruperea relațiilor cu Tehranul și recunoașterea statului Israel.
Președintele Trump va mai trebui să aștepte roadele păcii palestiniano-palestiniene de la Cairo – „lovitura” pe care o anunța zilele trecute în talk-show-ul admiratorului său Mike Huckabee.
De altfel, între atâția „dacă”, președintele Americii pare mai puțin impacientat ca în primele luni ale mandatului: „Dacă vom putea face pace între palestinieni și Israel, cred că asta va duce, în final, la pacea în Orientul Mijlociu”. Iar realizarea păcii în Orientul Mijlociu va exceda cu mult limitele mandatului său, în cazul în care și-l va duce la bun sfârșit.