Înmormântarea Mărioarei Zăvoranu și mințile care dorm somnul de veci
Atrași din veșnica adormire a minții de semnalele de pe ecranele televizoarelor, aceștia s-au ridicat de pe canapele și au început să umble pentru a vedea pe viu moarta și a lua cu degetele lor pulsul scandalului. Arătărilor li s-a spus repede să piară, iar exorciștii cu bastoane de cauciuc i-au trimis în lumea lor, în rândurile celor drepți, care stau pios în fața televizorului. Nu ca să protejeze liniștea familiei îndoliate, ci ca să facă rating. Pentru că la doar tv se trăiește drama, doar acolo se vede lacrima din ochiul fiicei nerecunoscătoare, doar acolo se aud cuiele străpungând sicriul și lopata de pământ aducând tăcerea peste o viață de om, cu păcatele ei. Numai că după acest moment nu urmează liniștea, ci o emisiune și încă una.
Cei lăsați pe dinafară plâng că nu au apucat să filmeze. Cei care și-au câștigat locul cu oportunitate video din interior capitalizează fiecare minut din spectacolul morții. Oana Zăvoranu e filmată din ușa capelei, la căpătâiul mamei pe care a ocărât-o până în ultimul moment. Publicul savurează ultima etapă a confruntării, ajunse în marea finală, faza pe eternitate. Se căiește Oana? Se răfuiește cu maică-sa dincolo de mormânt? O doare? Sau se preface cu gândul la bani? Ce mai contează? Contează că e circ, iar lumea se uită. Tabloidele vorbesc despre drepturi de televizare ca la marile competiții sportive. Atleții dramei sunt neobosiți și arată telespectatorilor noi și noi scheme. Ceea ce se întâmplă face toți banii.
De ani întregi, emisiunile de cancan exploatează conflictul dintre Oana Zăvoranu și mama ei, amplificând drama unei familii destrămate și bogate, care se ceartă pe bani și nu numai. Au făcut rating bun din ieșirile acestei femei vulcanice, care are crize de furie și căderi în direct și care pare uneori că își va face viața ei și a celor apropiați țăndări. Iar ea ni se servește fără rezerve în platou, cu dreptatea ei de care vrea să convingă lumea întreagă, cu orgoliul ei, cu tiradele ei nimicitoare, cu furia ei, cu viața ei, cu greșelile ei, cu durerea ei.
Nu știu ce a făcut ca relația dintre cele două să arate astfel, nu știu ce ar fi putut să le aducă liniștea, habar nu am cum s-a ajuns la această răfuială, la care România a asistat televizat, act după act. Cel mai probabil, la fel de puține știu și cu cei care s-au îmbulzit duminică la cimitir, chiar dacă au la activ sute de ore de emisie în care au aprofundat, lacrimă cu lacrimă, acuzație cu acuzație și insultă cu insultă subiectul. Poate că în acel timp s-a întâmplat cu ei ceva, iar viața tristă și zbuciumată din televizor a intrat în golurile vieții lor, acaparând-o. Au primit-o fără să-și pună probleme, fără să-i deranjeze vulgaritățile ori lucrurile de nespus și de nefăcut. Din acest motiv, poate, li s-o fi părut că moarta de la Eternitatea e moarta lor și că au și ei dreptul la partea lor de moștenire mediatică din scandalul cu care i-au hrănit atâta vreme televiziunile.