Je suis Lassana Bathily

48 de ore de bâlbâieli – destul timp ca rețelele teroriste din lume să contemple slăbiciunea autorităților franceze și să pună la cale proiecte diabolice. 48 de ore ca alți dezaxați să intre în vibrație, ca pianele.

Nici acum n-am înțeles cum au reușit poliția, jandarmeria, serviciile secrete să țină sub teroarea spaimei o țară întreagă, o lume, străduindu-se să prindă trei criminali ageamii plus o complice. Declarațiile tembele ale asasinilor despre Al-Qaeda și Statul Islamic (ori-ori; numai în mințile lor al-Zawahiri și-a dat mâna cu al-Baghdadi) conduc spre ideea pe care încercam s-o formulez încă de joi: niște neisprăviți, care vor să se dea mari în fața posibililor recrutori din Orientul Mijlociu. În demența lor ucigașă, l-ar fi luat ostatic și pe Profet, pe care oricum l-au umplut de sânge, băgându-l la înaintare.

Jihadiștii pot să exulte. Tembelii au creat mai mult decât se așteptau – un spectacol al spaimei și al neputinței. Cele 48 de ore, cât le-a luat autorităților să-i pună capăt, descoperindu-și vulnerabilitățile, ar putea schimba soarta Europei.

Și extremiștii de dreapta pot să exulte – delirul islamofob de pe rețelele de socializare le dă apă la moară.

În această tragedie există trei criminali(uciși), 17 victime și un erou. El se numește Lassana Bathily, un tânăr musulman din Mali, angajat al prăvăliei evreiești, care a salvat viețile unor oameni, ascunzându-i în camera frigorifică. Nu l-a împiedicat să facă asta nici teoria despre ciocnirea civilizațiilor, nici gândul că ar fi parte a vreunui război inter-religios.

Felicitându-se între ei pentru succesul (?) acțiunii, înalții demnitari de la Paris nici măcar nu l-au pomenit pe Lassana Bathily.