Jurnalul Elenei Udrea. Dacă o singură frază din ce spune e adevărată…

Publicat: 06 02. 2015, 17:55
Actualizat: 11 02. 2015, 13:51

Elena Udrea a venit la Gândul Live, săptămâna aceasta, cu un vraf de foi scrise de mână. „Ce sunt astea, doamnă?” „E…, sunt însemnările mele. Jurnalul…”, a oftat. Ca să nu uite, doamna Udrea spune că a notat tot în lunile de campanie și de după. Acum, pe măsură ce pușcăria se vede tot mai aproape, doamna Udrea rupe zilnic câte o filă din acest foileton pe care presupun că și l-a gândit ca pe o poliță de asigurare pentru zile negre. Zile negre care au venit mult mai rapid decât se aștepta, de unde și reacțiile sale publice frizând isteria, și amenințările, și lamentația că „marii bărbați” au lăsat-o singură. Este de înțeles de ce doamna Udrea procedează așa: aruncarea rahatului în ventilator este o tehnică veche de evadare. Când toți sunt mânjiți, mizeria ta parcă nu mai trăsnește atât de tare.

Din păcate, lumea n-a putut trece dincolo de analiza emoțională: e disperată, a lăsat-o Băsescu, fabulează, de ce n-a spus lucrurile astea la timpul lor? E și greu să o judeci (vai!) la rece pe această doamnă care în ultimii 10 ani și-a pus amprenta atât de apăsat asupra României. Trecând însă peste sentimente, ar fi bine să vedem încă o dată ce spune domnia sa. Pentru că, dacă chiar și un singur procent din tot ce spune este adevărat, avem imaginea unei Românii în metastază.

În esență, doamna Elena Udrea spune următoarele:

1. Că serviciile secrete, în special SRI, se implică ilegal în politică. Ba, mai mult că fac brutal politică și că determină rezultatul alegerilor. Că în campania electorală, directorul SRI, George Maior, a luptat pentru Victor Ponta, iar adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, a luptat pentru Klaus Iohannis. Că de aici a pornit și războiul intern în SRI. Asta ar explica și de ce noul președinte al României i-a cerut demisia lui Maior, demisie pe care acesta și-a dat-o eroic, apărând legile Big Brother.

2. Că Elena Udrea însăși era un serviciu secret în sine la Președinție, pe lângă Traian Băsescu. „Ura” lui Florian Coldea ar fi pornit dintr-o gelozie profesională: intelligence-ul pe care doamna Udrea i-l susura în urechea dreaptă președintelui Băsescu intra în coliziune cu ce-i șoptea domnul Coldea în urechea stângă. Remarcăm că domnul Maior era fie absent, fie șoptea în urechea altcuiva. Faptul că Elena Udrea avea o influență atât de mare asupra președintelui României nu e un secret pentru nimeni. Dar câte dintre rapoartele furnizate de doamna Udrea au avut consecințe directe asupra deciziilor președintelui? Câte dintre ele au urmărit scopurile pur politice sau financiare ale doamnei? Doamna Udrea spune că „președintele este cel mai dezinformat om din lume”. Vă dați seama ce nebunie era la Cotroceni, când veneau la raport „sursele de informare”? Dar de unde își lua informațiile doamna Udrea? Avea și domnia sa ofițeri acoperiți în presă, în societatea civilă, în politică, la fel ca dl. Coldea?

3. Doamna Udrea spune cu tărie că da. Ne spune acum că avea propria rețea de ziariști, oengiști și politicieni, pe care o plătea fie direct, fie prin intermediul oamenilor de afaceri prieteni, precum celebrul Niro. Că mulți veneau să-și ofere serviciile, iar doamna îi evalua, iar pe unii îi finanța, în timp ce pe alții îi ținea într-o perioadă de probă. Niciodată laudele n-au fost gratis, are tăria să recunoască acum mult admirata doamnă Udrea.

4. Că dosarele din Justiție sunt ținute la SRI și sunt deblocate când trebuie. Acest lucru este ilegal, orice informație obținută de servicii într-un dosar trebuie trimisă procurorului DNA, nimic nu trebuie reținut la sursă. Doamna Udrea construiește o imagine sumbră a serviciilor care fac dosare la fel ca Securitatea și care transformă DNA într-o simplă anexă a domnilor Coldea și Maior.

5. Că mediul de afaceri este o încrengătură de interese, șpăgi, hoții și întâlniri periodice cu serviciile de informații. Că Dinu Pescariu apela la domnia sa ca să-l roage pe generalul Coldea să-i deblocheze un cont în Elveția (probabil că Pescariu nu știa că gen. Coldea o „urăște” pe doamna Udrea). Că soțul său, Dorin Cocoș, era invitat de același Florian Coldea să finanțeze cu 500.000 de euro televiziunea deputatului PSD Sebastian Ghiță, membru al comisiei de control SRI.

Cât e fantezie, cât e realitate? Cât e adevăr, 100 la sută, o jumătate, un sfert, un singur procent? Câte dintre aceste acuzații pot fi probate? Vor ajunge ele vreodată în fața unui judecător?

Din jurnalul doamnei Udrea, transpare însă o realitate sumbră pe care o știm teoretic, dar pe care, pentru că e spusă de cine este spusă, ne facem că nu o vedem: toți au cozile legate și toți se învârt în jurul aceluiași scop: acumularea de bani și putere. De aceea, consider că ceea ce i se întâmplă doamnei Udrea acum este un lucru bun: nouă, ca spectatori, nu ne rămâne decât să sperăm că se vor da în gât unul pe altul, că se vor trage unul pe celălalt, până când acest mecanism infernal se va da peste cap. Poate doar așa sistemul se va reseta.

Acum, cel mai rău scenariu pentru România este să se cadă la pace.