Klaus Iohannis, președintele-inspector

Cu un an înainte de încheierea mandatului, nimic bine făcut în afara președintelui însuși. Impunător de-a dreptul, atunci când, ascultând Imnul, duce mâna dreaptă la inimă.

2015, 2016, 2017 – de fiecare dată, Klaus Iohannis a participat la deschiderea festivă a anului universitar. I-am recitit alocuțiunile, după ce am urmărit-o pe cea de astăzi. Un slalom printre locuri comune. Multe adevăruri, o singură soluție: proiectul România Educată.

Dacă în 2015, în alocuțiunea de la București, era o simplă consultare pe tema Educației, în 2016, la Timișoara, Președintele vorbea despre nevoia unui proiect. În 2017, la Constanța, n-a mai amintit nimic despre România Educată. Astăzi, la Iași, a expediat subiectul cu o promisiune: concluziile proiectului  „vor fi prezentate public în curând”. Un angajament la fel de vag ca acela pe care și l-a luat în urmă cu peste doi ani – în 2018 se vor finaliza „rezultatele proiectului: o viziune de țară și obiectivele de țară asupra educației și cercetării din România, pentru următorii 12 ani (2018-2030); o strategie pentru sectorul educație și cercetare la orizontul 2018-2030; o serie de propuneri de politici publice pe temele desemnate ca fiind prioritare în cadrul proiectului, care vor include și elemente privind guvernanța sistemului de educație și cercetare”.

Mai sunt trei luni până la sfârșitul anului. Mai exact două, fiindcă de la Sfântul Nicolae până după Sfântul Ion, se închide România.

Îmi amintesc că și Traian Băsescu pregătea o reformă în Educație (unele dintre analizele făcute atunci de experți sunt și astăzi lecturi de-a dreptul pasionante). Președintele-jucător n-a mai apucat s-o ducă la bun sfârșit.

Klaus Iohannis are detașarea unui președinte-inspector și la fel de puține șanse să-și ducă până la capăt singurul proiect serios al mandatului său.