Legătura dintre Muntenegru, Costa Rica, pesta porcină și Statul Paralel

Sala de fitness și piscina de dimensiuni olimpice fuseseră proiectate exclusiv pentru angajați, însă medicii descoperiseră că mișcarea fizică avea efecte benefice inclusiv asupra pacienților. Dictonul latin MENS SANA IN CORPORE SANO, alături de cel românesc MUIE STATUL PARALEL erau scrise cu majuscule pe pijamalele de sport pe care președintele Liviu le comandase de la firma chinezească Abibas. Unii dintre bolnavi (de pildă, Cosette) frecventau piscina ca să-și facă selfie în costum de baie și să posteze fotografiile pe rețeaua Madbook, alții (ca Traian) săreau în bazin în pielea goală și înotau pe spate, cu palmele la ceafă, până când gardienii Psi îi linișteau cu electroșocuri. O dată pe săptămână, duminica, reprezentanții unei secte religioase foloseau piscina pe post de cristelniță, îi băgau cu capul în apă pe tinerii nebotezați până reușeau să reproducă fidel, cuvânt cu cuvânt, cel puțin cinci minute din emisiunea Sinteza Zilei. Evident, nu toți reușeau. Însă cei mai buni dintre ei câștigau, pe lângă stima și respectul membrilor sectei, un pachet de medicamente psihotrope cu eliberare prelungită.

Intrasem în sala de sport decis să alerg pe bandă măcar cinci kilometri, însă după primii doi rămăsesem fără suflu. Epuizat, am micșorat viteza și m-am oprit. În spatele meu, Elena transpirase abundent, făcea bicepși cu două cărți groase – Codul psihiatric și Codul de procedură psihiatrică adnotate și comentate de doctorul Tudorel. Femeia vorbea cu un interlocutor imaginar despre efectele încălzirii globale asupra libidoului și despre noul film al companiei Netflix, în care juca rolul unei vedete de video-chat sechestrată într-o garsonieră confort doi din Costa Rica (după ce fusese pușculița mafiei cu conexiuni la cel mai înalt nivel).

Se opri din monolog și mă prinse de mână.

– Cornele, ești asistentul președintelui Liviu. Fac orice, numai ajută-mă să scap de salonul fără clanță. Vreau să candidez pentru șefia spitalului, pe bune!

Scoase din buzunarul de la pijama o acadea cu extract de litiu și mi-o îndesă în gură.

– Dacă mă rezolvi, te pun prim-ministru, scumpule. Ce zici?

Știam că medicii îi prescriseseră acadele cu litiu pentru tulburare bipolară, însă în cazul meu medicamentul avea un efect straniu, îmi provoca o erecție puternică, de care chiar nu aveam nevoie în momentul ăla.

Arunc acadeaua și ies rapid spre piscină, fără să-i dau un răspuns.

În bazinul olimpic, plutind cu ajutorul colacului gonflabil în formă de rățușcă, Viorica modera ședința de hidropsihokinetoterapie. Plictisiți de discursul femeii, Ludovic și Victor se împușcau cu pistoalele cu apă, Traian înota pe spate gol-goluț, în timp ce Klaus și Cosette făceau scufundări fără oxigen, în căutarea referendumului pentru apărarea justiției. Undeva mai izolat, purtând o mască de protecție la gură, Petre (care se credea un fel de ministru al Agriculturii) îl spăla pe dinți pe unicul porc bolnav de pestă africană care scăpase de exterminarea în masă. Dar înainte de asta, tatuase pe spatele animalului, în glumă, îndemnul nazist Arbeit macht frei – Munca te face liber.

Cu o coadă de mătură în mâna dreaptă și nelipsita tigaie din teflon în stânga, Viorica își continuă explicațiile indicând cu bățul pe o hartă politică din închipuirea ei (în care România, sub conducerea Partidului, ajunsese cu granița de vest până la Canalul Mânecii și cu PIB-ul peste cel al Statelor Unite).

– …în județul Muntenegru, unde avem forme variate de relief, inclusiv munți înalți cu păduri deosebit de virgine, am discutat cu președintele Bulanovici sau Bulatovici – nu contează, despre prietenia seculară dintre români și muntenegreni. Știm cu toții cât de mult ne-au ajutat frații noștri din fosta Iugoslavie, cu ani în urmă, când fugeam în occident ascunși în saltele Relaxa, piane cu coadă sau cutii de imunoglobină. Nu ca acuma, când mergem cu buletinul, binemersi, de frică să nu ajungem la spitalul de nebuni. I-am promis lui Bulanovici că-l ajut să intre în UE, dacă mă ajută și el să învăț capitalele lui Muntenegru, Kosovo, Serbia și America de Nord…

Viorica nu apucă să-și termine expunerea, cineva o prinsese de picior și o trăsese la fund, provocându-i o spaimă soră cu moartea (spre amuzamentul lui Ludovic). Femeia scuipă cele câteva guri de apă pe care le înghițise și îl mustră pe Klaus cu degetul arătător. După rânjetul satisfăcut al bărbatului, bănuia că liderul Statului Paralel fusese autorul tentativei de asasinat prin înecare.

Dădu cu vigoare din mâini, folosi tigaia pe post de vâslă și ajunse în apropierea lui Klaus.

– De ce mi-ai făcut asta, băi panaramă? Crezi că toți am terminat Facultatea de Fizică, să știm diferențele dintre Podgorica și Pristina?! Vezi că te spun lui Liviu și te execută imediat cu casele alea furate, nesimțitule care ești!

De nervi, îi trase bărbatului cu coada de mătură peste cap. Fără să clipească, Klaus scoase un cuțit din chiloții de baie și înțepă colacul-rățușcă al Vioricăi, care începu să fâsâie și se dezumflă la fel de repede ca un airbag de Logan lovit frontal de un tir. Lidera mișcării #MeToo căzu, lin, spre fundul bazinului, împăcată cu gândul că în scurt timp va deveni martir al luptei împotriva Statului Paralel. Însă Traian o văzuse. Se scufundă și o readuse deasupra apei, până pe marginea piscinei, în ciuda huiduielilor lui Victor, care ar fi vrut să-i rămână lui tigaia.

Imaginându-și că o salvează din ghearele justiției pe fosta consilieră, Traian îi făcu Vioricăi respirație gură la gură. În sfârșit, victima începu să respire. Deschise ochii și îl sărută pe Ludovic, confundându-l cu președintele Liviu.

– Te iubesc, Liviule, m-ai salvat. Fără tine, aș fi rămas o incultă și o ignorantă la Bruxelles, unde nici dracu’ nu mă cunoștea. Din fericire, am știut dintotdeauna că celebritatea este o boală transmisibilă, iar dacă pup unde și pe cine trebuie, m-aș putea molipsi… Ah, era să mor! Ipocritul de Klaus mi-a făcut-o. Nu-l ierta, lasă-l în fundul gol, să vadă și el cum este când toată lumea râde de tine. (va urma)