Ludovic Orban a dat cep la partid

„Într-un fel e bine că se clarifică lucrurile și știm foarte bine cine este cu adevărat alături de noi, înainte de bătăliile foarte grele care vor urma în săptămânile viitoare. Trădătorii părăsesc câmpul de luptă înainte de a începe bătălia. E mai bine așa”, a afirmat Orban, în urma anunțului făcut de senatorul liberal, Daniel Zamfir, că se va înscrie în ALDE.

La urma urmei, ce ar fi trebuit să facă „trădătorul Zamfir”, după ce șeful său de partid afirma, încă de la începutul acestui an, că senatorul are atitudini „neconforme cu linia partidului” și că dacă va continua pe aceeași linie, se vor despărți, fapt confirmat în luna martie, când Orban ne-a informat că Biroul Executiv al PNL a decis excluderea „nonconformistului” din partid?

De ce atâta fermitate din partea liderului liberal, când a venit vorba de excludere? Ce trădare pusese Zamfir la cale?

Iată declarația senatorului: „Cred că rolul parlamentarilor este să facă legi bune și așteptate de oameni. Așa am gândit când am început cu Legea dării în plată, așa gândesc și acum când am inițiat Legile împotriva cămătăriei, legi care protejează milioane de români împotriva abuzurilor instituțiilor financiare bancare și nebancare. Nu mică mi-a fost surprinderea când am constatat că președintele partidului meu ia decizia să fiu exclus din partid, dacă voi continua cu aceste proiecte de lege. Eu însă am continuat și ele au fost votate în Senat, cu sprijinul majorității PSD-ALDE și îmi doresc să fie votate cât mai repede și în Camera Deputaților pentru a face dreptate milioanelor de români care sunt victimele abuzurilor sistemului bancar și nebancar„.   

Dacă doar pentru asta, Orban a considerat că Zamfir este „deviaționist de la linia partidului”, nu mi se pare a fi prea cușer.

De ce, până la urmă, politica PNL n-ar avea, și ea, în centrul preocupărilor sale, „prosperitatea cetățeanului, apărarea drepturilor lui, înaintea intereselor instituțiilor financiare”, așa cum pledează, până la urmă, „deviaționistul-trădător”?!

Am mai spus-o, nu sunt avocatul lui Zamfir, aș vrea să fiu, însă, purtătorul de cuvânt al unor tineri (și nu numai) români aduși în pragul disperării de indiferența sistemului bancar, implicit prin lipsa de informare a populației, acceptată, în liniște, de BNR.

Cunosc oameni care au fost la un pas de tragedie, puși, în situații limită, de acest gen.

Poate sunt eu mai slab de țâțână, mai „gingaș”, mai puțin luat în stăpânire de capitalismul atroce protejat de te miri ce politici liberale coerente, puse la cale de viziunile măiestre ale lui Ludovic Orban, pe care, sincer vorbind, încă nu le disting, dar, decât acestea, mai aproape îmi sunt prietenii care și-au ratat viața, pentru că au făcut un împrumut necugetat, neinformați fiind, sau care și-au pierdut casa, din pricina unor „țopăieli valutare”.

Pentru linia lui neconformă, Orban l-a înfierat pe Zamfir, declarând pentru Mediafax: „Domnul Zamfir era în procedură de excludere. Biroul politic a propus excluderea domnului Zamfir, așa că mă miră că îngroașă rândurile firimituriștilor pe lângă Tăriceanu care se bucură să stea în sufrageria PSD și să se mulțumească cu firimiturile de la masa PSD”.

Așa, și ce ar fi trebuit să facă senatorul liberal, ales de oameni pentru a le rezolva problemele, multe dintre ele chiar de natură financiar-bancară? Să se roage de Orban să nu-l mai excludă din partid? Să-și „opereze” deviațiile? Să-și retragă legile? Să le transmită alegătorilor că e cazul să nu mai conteze pe el, întrucât PNL acceptă situația existentă fără să crâcnească? Sau ce?!

Dacă e așa, e foarte grav, iar șefia discreționară a lui Ludovic naște, după cum se vede, tot mai multă nemulțumire în partid. Zamfir nu e primul parlamentar care pleacă din PNL, și se spune că n-ar fi nici ultimul.

Întrebarea este: câți oameni are de gând să convingă, onor conducerea liberală, până la votul moțiunii de cenzură? Până la liniștirea tuturor emoțiilor puterii?

Am mai spus aici că Orban este într-o întrecere contracronometru cu Dragnea despre cine exclude din partid mai mulți „deviaționiști”, indivizi care nu le acceptă părerile.

Îi atrag atenția lui Ludovic Orban că Dragnea are de unde elimina oameni care nu-i sunt pe plac, pe când el n-are!!

Și, în acest fel, opoziția se face tot mai mică, și mai mică, ca șepcuța de furnică.