Magistrul Loază și ucenicul Forfotă

Ce are în comun cu seriozitatea și lucrul bine făcut buzna d-lui Iohannis în studioul Realitatea TV, anunțată cu 45 de minute înainte de ora 20,  când urma să vină Ponta singur? Lucrul bine făcut se face pe nepusă masă?

Ce are în comun cu seriozitatea și lucrul bine făcut faptul că dl. Iohannis a venit la o confruntare pentru președinția României fără niciun document și fără pregătirea tehnică a dezbaterii?

Ce are în comun cu seriozitatea și lucrul bine făcut anunțul de pe Facebook în care candidatul ACL spune că se va duce la întâlnirea cu dl. Ponta „lăsând orgoliile la o parte”?  Să înțelegem, deci, că dl. Iohannis s-a lăsat condus până ieri de orgolii în respingerea ofertelor de întâlnire, eveniment important pentru întreaga națiune?

Victor Ponta a vrut să treacă drept profesor care ia un elev la întrebări. A aruncat deci un val de cifre și afirmații asupra lui Iohannis, în unele cazuri plusând și blufând,  după cum arată verificările făcute de ziarul Gândul. Iar mimica feței, gesturile, forfota, limbuția, mișcările ochilor l-au făcut să arate ca un ucenic agitat.

Dl. Iohannis a arătat ca un profesor, chiar ca un magistru: a vorbit mult mai puțin, cu pauze mari între cuvintele rostite apăsat, magister dixit,  afișând o față impenetrabilă și o privire fixă. În schimb, conținutul vorbirilor sale a fost cel al unui elev loază, care încearcă să se „scoată” cu trucuri verbale ieftine.

Pe scurt, Ponta a fost cum îl știam, tupeist, superficial, șmecher, nesimțit, Iohannis a fost cum nu-l știam – improvizat, inconsistent, bombastic, omul lucrului făcut pe picior.

Victor Ponta n-a reușit să-și salveze aparența, Klaus Iohannis a lăsat să i se vadă, pentru prima dată, esența.