Mănușile albe din piele de câine

Urmăresc cu interes cum construiește Președintele, piesă cu piesă, un referendum.

De 796 de zile, pipăie realitatea românească, cu un tot mai accentuat aer de dezgust, protejat de mănușile alea albe din piele de câine, pe care unul dintre eroii lui Orhan Pamuk și le punea de frică. 

E un personaj! Klaus Iohannis e un personaj.

Astăzi, 1 aprilie (și-a ales o zi atât de nesigură!) a ieșit să ne reamintească: „Vom avea referendum pe 26 mai”. Ne-a mai reamintit că guvernarea PSD a eșuat. A făcut apoi un lung ocol pe autostrăzile-fantomă și ne-a informat: „am decis să fac o reconsultare a Parlamentului, o nouă consultare a Parlamentului României, pentru lărgirea ariei de cuprindere a referendumului”.

Ce vrea să spună? Că o ia de la capăt? Că urmează să convoace din nou societatea civilă cu care discutase, în urmă cu câteva zile, pe marginea „referendumului pentru justiție”? Va convoca din nou magistrații, ca să nu discute despre referendum?

Lărgind aria de cuprindere – cum să zic? – riscă să cadă singur în ea. 

Mi-e teamă că nu există altă soluție: ca să simți realitatea neaoșă, trebuie să-ți calci peste repulsie, să-ți faci curaj și să-ți scoți mănușile albe.