Maria, Dumnezeu l-a văzut pe Oprescu

Publicat: 06 09. 2015, 15:10
Actualizat: 06 09. 2015, 22:04

Iar acum, lăsându-l pe Sorin cu ale lui – omul banalizându-se demult în anecdotica de șmen, pardon, de gen, din primărie – să trecem la personajele serioase ale cazului.

De mult timp, adică de vreo patru-cinci ani, cu toții – oameni și oameni din primării, administratori de cimitire, patroni de penitenciare, urmașii brâncovenilor, bolnavii lu „dondoctor” etc -, neamul, nația, bucureșteanul, erau convinși că „priponul” – verb în cazul de față – rămăsese doar o chestiune de timp.

În consecință, întrebarea care ne duce cu gândul la toți ceilalți, mai puțin la Sorin Oprescu, este: „De ce acum?!”.

Vreo 50 la sută dintre respondenți presupun că e vorba de Victor Ponta.

Fostul lider al PSD, gestionar al banului public, prieten, apropiat și susținător al lui Oprescu, în ultimă instanță, este omul despre care se spună că a simțit lovitura DNA vs Oprescu, direct în plexul solar. Evident, din punct de vedere politic…

Ei da, mai sunt unii, oameni răi, care, de azi dimineață, își ung mașinile de socotit banii plecați de la buget spre primărie.

Alți 30 la sută dintre cei care răspund ne-ntrebați la întrebarea, „De ce acum?!” se referă la alegerile locale de anul viitor; la faptul că PNL e implicat. Câțiva se referă la eveniment, ca fiind parte din prețul unei înțelegeri între generalisim și marele PNL: „Piedone la București”. Dar ce te faci cu Băsescu, că e în stare de orice.

Restul de 20 la sută se mai gândesc. Unii cred că, până acum, DNA n-a avut destule dovezi. De parcă astea ar fi dovezi pentru imensul trecut al lu” dondoctor. Hai să fim serioși. 25 de mii, în cazul lui Sorin, e fix faza cu termopanele lui Adrian, un alt prieten al primarului.

Alții cred că Oprescu a fost ridicat ca să dea pe goarnă tot ce trebuie dat. Pe ce? Pe cine? Alte mii de presupuneri.

Personal cred că Sorin Oprescu a ajuns la DNA, pentru că așa a vrut Dumnezeu. Cum așa?! Ei, așa bine.

De câte ori ajung în fața „Marii Primării, de pe „chiul gârlii” – cum îi spunea când eram eu puști -, îmi aduc aminte vorbele Mariei, o colegă plecată la cele sfinte: „Bă, Marian, Dumnezeu nu-l vede p-ăsta (pe Oprescu n.m.), când plătește chiria pe clădirea asta, cât ar costa ca s-o cumpere?! Bă, nu mai pot!! E prea pe față, bă. Nimeni nu-l vede!”.

Uite că Dumnezeu l-a văzut. Și pentru asta, și pentru restul.