Mătura doamnei Pivniceru
Este bun politician Ministrul Justiției, Mona Pivniceru, de profesie judecător. Se pricepe bine la câteva lucruri: la semănat discordie, tergiversări, tras sfori și la promovat mediocrități. În mare măsură, certurile din CSM cu ecourile lor în tagma magistraților din România i se datorează, doamna ministru dându-le tonul și situându-se ferm de partea uneia dintre tabere. Căci totul a început o dată cu alegerea procurorului Oana Hăineală în funcția de președinte al CSM, opțiune considerată „ciudată” de către Victor Ponta, premierul declarând că, în Consiliu, se duce o luptă pentru putere, iar alegerile de acolo au fost „o mascaradă”. Doamna Pivniceru a mers mult mai departe, contestând modul în care Hăineală a fost aleasă cu 10 voturi pentru și 8 împotrivă, pronunțându-se categoric împotriva instalării unui procuror în fruntea CSM și anunțând „convulsii” în sitem.
Nu există niciun articol de lege care să-i interzică unui procuror să candideze, Constituția spunând că președintele CSM este ales dintre cei 14 membri ai acestuia, nouă judecători și cinci procurori, fără a menționa expres că el trebuie să provină din rândurile celor dintâi. Mandatul lui este de numai un an de zile, timp în care poate fi revocat din funcție, dacă își excede ori nu-și îndeplinește atribuțiile. Nu cred că sistemului judiciar românesc îi era imposibil să suporte, vreme de 12 luni, un CSM condus de un procuror, căruia nu i se reproșează public decât că este ceea ce este. Toată revolta judecătorilor – care afirmă că ei sunt mai mulți, cu adevărat, independenți și sigurii care împart dreptatea – pare, tocmai de aceea, o reacție disproporționată, întreținută de factori exteriori. Ministrul Justiției, deși s-ar fi cuvenit să tacă odată intrată în politică, a avut grijă să sufle în focul nemulțumiților și i-a asmuțit pe judecători împotriva procurorilor, aplicând clasica strategie „Divide et impera!”. Judecătorii au pus presiune pe Consiliu prin petiții și o oră de grevă, izbutind, astfel, revocarea a doi dintre colegii lor, susținători ai Oanei Hăineală, fără a le imputa nimic, concret. Or, faptul că judecătorii Cristi Danileț și Alina Ghica sunt etichetați drept „băsiști”, de către USL le impunea contestatarilor să arate cum și când și-au încălcat aceștia, atribuțiile, altfel revocarea părând că lucrează în favoarea Puterii. Doamna Pivniceru s-a ales cu două locuri libere și, poate, cu doi noi membri cuminți, într-un CSM potolit, așa cum și-l dorește un alt membru al său, judecătorul Adrian Neacșu. „Un CSM care va sta tot timpul cu bățul prin gardul unor politicieni și al unor partide, provocând și iritând, este un CSM periculos pentru chiar siguranța sistemului judiciar și, oricum, unul departe de misiunea lui”, declara reprezentantul tribunalelor, precizând că, sub Oana Hăineală, se alunecă spre o pantă partizană.
Un CSM care nu deranjează reprezintă idealul clasei politice românești, fiindcă el va accepta orice fel de intruziune în sistem, iar justiția autohtonă pare că spre aceasta se îndreaptă. Ea oferă, zilele acesta, un trist spectacol al dezbinării, demonstrând că nu știe să se protejeze de agresiunile din afară. Aș fi vrut să-i văd pe judecători făcând grevă când deciziile instanțelor erau vehement criticate de liderii partidelor și de corul așa-ziselor victime politice, când nu mai făceau față telefoanelor sau când independența justiției era subminată prin atacul asupra unor instituții ale ei. Să fi luptat, așadar, pentru o cauză, nu să se constituie în mătură, la dispoziția dnei Pivniceru, hotărâtă să-și facă un CSM politic curat, numai bun de aprobat importantele numiri ce or să vină.