Mica Românie de 4,44% a Monicăi Macovei

Mi s-a întâmplat de-a lungul timpului ca prieteni de-ai mei care locuiesc în alte orașe să-mi spună că sunt norocoasă că stau în București, un oraș mare, în care se întâmplă mereu lucruri, în care întâlnești oameni interesanți și găsești tot timpul ceva de făcut. Le răspundeam, de fiecare dată, că lucrurile nu stau tocmai așa. Văd într-adevăr mai mulți oameni într-o zi, în timp ce merg spre serviciu, împart metroul cu nenumărați tovarăși de drum, am, teoretic, acces la mult mai multe locuri în care să-mi petrec orele libere, am posibilitatea de a merge la mai multe concerte și spectacole. Însă cu câți dintre cei peste două milioane de bucureșteni pot stabili legături care să conteze, cu câți dintre ei mă întâlnesc în fiecare săptămână, în câte locuri și la câte concerte îmi permit timpul, obligațiile, dispoziția, banii să merg? Dacă ar fi să ne numărăm prietenii, să contabilizăm numărul locurilor în care ieșim în mod regulat, să contorizăm oamenii cu care putem avea discuții care ne fac fericiți, am vedea că lucrurile nu stau cu mult diferit. Și unii, și alții trăim cu adevărat într-un univers la fel de mic, într-un cerc de tot atâția prieteni și de tot atâtea cunoștințe apropiate.

În România, există în jur de șase milioane de conturi de Facebook, iar 10 milioane de oameni au posibilitatea de a intra pe internet. Înaintea alegerilor prezidențiale, poporul de pe Facebook își alesese deja conducătorul. Monica Macovei și a ei campanie online, bine făcută și bine țintită, era favorita românilor online care urmau să își exprime a doua zi opțiunile și offline, la vot. Deși își spuneau încă de pe atunci că „România de pe net nu este România reală”, puțini dintre susținătorii fostului ministru al Justiției s-ar fi așteptat ca ea să se situeze mai jos de poziția a treia în clasamentul final al primului tur de scrutin. Aflată pe valul rețelei de socializare, Monica Macovei părea candidatul ideal al românilor din spatele celor șase milioane de conturi de Facebook. Această senzație s-a păstrat pe tot parcursul zilei de duminică, când, dacă te uitai  la capitalul de simpatie de care se bucura pe rețeaua de socializare, nu ți s-ar fi părut chiar un gând nebunesc să o vezi în turul al doilea de scrutin. Monica Macovei trimitea mesaje pline de încredere, iar unii ajunseseră să se întrebe dacă ar fi România pregătită pentru o femeie la Cotroceni. Exit-poll-urile au venit ca un duș rece – Monica Macovei era, de fapt, pe locul cinci, iar rezultatele finale date publicității marți de BEC confirmă clasamentul inițial. Macovei a reușit să adune doar 4,44% dintre voturile românilor, nu cu mult mai multe decât Dan Diaconescu, pe care au pus ștampila 4,04% dintre români. 4,44%, adică 421.648 de voturi reale din cele șase milioane de conturi virtuale.

Mirarea pe care o provoacă această ierarhie vine din falsa idee că Facebook-ul te pune în contact cu lumea, când, de fapt, algoritmul rețelei de socializare nu face decât se te izoleze de tot ce se află în afara sferei tale interes. Facebook filtrează cu atenție postările, astfel încât la tine ajung  mesajele oamenilor cu care interacționezi cel mai des, lucrurile care îți plac, reclamele la produsele (și candidații) care corespund profilului tău. Facebook îți aduce, în realitate, în News Feed ceea ce vrei să auzi și să vezi, iar opiniile din partea ta de lume virtuală nu sunt cu nimic mai reprezentative la nivelul întregii Românii decât părerile care circulă în cercul tău de prieteni, de fapt, extrem de restrâns, oricât de mare ar fi comunitatea în care se află.

De regulă, candidații din România care se bucură de încrederea electoratului cu studii superioare fac greșeala de a crede că voturile venite din partea așa numitelor elite au o greutate mai mare decât cele venite din pătura mai puțin educată a societății. Însă, la urne, votul unui intelectual cu cărți traduse în zece limbi este absolut egal cu cel al unui alegător fără carte și inferior voturilor a doi români care nu știu să scrie și să citească. Candidatul celor puțini și aleși apare, așadar, în rezultatul final, drept candidatul celor puțini și atât.

Însă chiar și la un scor de 4,44%, Monica Macovei a reușit o performanță demnă de luat în seamă în istoria alegerilor din România. În țara în care tinerii se simt atât de dezamăgiți încât nu mai cred că, ieșind la vot, ar mai putea să schimbe ceva, în țara în care multe femei întorc spatele agresivității și limbajului suburban de pe scena politică și refuză pur și simplu să meargă la urne, Monica Macovei a fost votată, în principal, de femei tinere, sub 35 de ani. A avut o strategie online inteligentă, a arătat că se poate face campanie electorală într-un mod civilizat, a avut o modalitate de finanțare interesantă, cerându-le susținătorilor ei să facă donații pentru a-și putea plăti promovarea și a reușit să pună în mișcare acel segment de populație de care depinde, în mare măsură, viitorul României. 56% dintre alegătorii Monicăi Macovei sunt femei, iar restul de 44% bărbați. 46% dintre ei au între 18 și 34 de ani, 31% între 35 și 49 de ani, 7% între 50 și 64 de ani, iar 6% peste 65 de ani. Ca vârstă, alegătorii lui Macovei sunt cei mai tineri și au cel mai ridicat nivel de studii dintre cei ai primilor 5 candidați din turul întâi. Iar implicare unor astfel de oameni într-un mecanism, precum cel al votului, vital pentru bunul mers al oricărei țări, nu poate fi decât un câștig pentru România. Poate însemna începutul sfârșitului blazării.