Morții telegenici ai lui Netanyahu

Lumea privește neputincioasă carnagiul din Fâșia Gaza.

Acordul de încetare a focului propus de egipteni la jumătatea lui iulie, acceptat de israelieni, susținut de Liga Arabă, a fost respins de liderii Hamas, care au pus condiția (de neîndeplinit) a ridicării blocadei instituite în ultimii  opt ani de Israel asupra Gazei, între altele (deschiderea graniței de la Rafah cu Egiptul, eliberarea din pușcării a unor militanți). 

Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, agită de câteva zile, patetic, prin regiune, sloganul pacifist  „Violențele trebuie să înceteze imediat!”. Domnul Ban a fost în Qatar, în Kuweit, a ajuns la Cairo, unde e așteptat la noapte Secretarul de Stat John Kerry, pentru o conferință cu liderii zonali. Până atunci, cifrele cu care am început textul se schimbă continuu.

Foarte probabil că acest nou conflict va avea sfârșitul celorlalte – niciunul. Demilitarizarea Hamas, ținta principală anunțată de premierul Netanyahu, e imposibil de îndeplinit pe calea armelor. Chiar dacă toți capii răutăților ar fi dezarmați și toate rachetele distruse, alți capi și alte rachete se vor ridica din Fâșie, cu duritate sporită, având și mai puțin de pierdut.

O propaganda deșănțată, încețoșează realitatea care a explodat într-o baie de sânge.

Zilele trecute, la CNN, cu engleza lui plină de farmec și cu cinismul care l-a consacrat, Netanyahu a rostit câteva fraze care îngheață deșertul: „Toate pierderile civile sunt neintenționate de noi, dar dorite de cei din Hamas. Ei vor să ne pună în cârcă câți civili morți pot… E înspăimântător… Folosesc telegenic morții palestinieni pentru cauza lor. Cu cât mai mulți morți, cu atât mai util pentru ei”.

Morții telegenici – (cruntă imagine, greu de dezlipit din memorie) – ai lui Netanyahu mi-au adus aminte o zicere veche orientală: „Dacă ți-a căzut pe cap puterea, caută adăpost la înțelepți”.