Moțiunea de Cenzură. Ziua de după

Abia astăzi, ascultând textul Moțiunii (scrisă și citită poticnit) și văzând sala aproape goală a plenului, am înțeles cine lipsește: poporul.

Guvernul Dăncilă a căzut, rămâne ca joia viitoare să-l culeagă Pro România.

Bula USR se sparge chiar mai devreme decât s-ar fi anticipat.

După Moțiunea de Cenzură va urma o noapte lungă a bâjbâielilor, a pertractărilor sterpe.

O facțiune a Opoziției Unite vinde ideea anticipatelor. N-o va cumpăra nimeni. Cei 465 de parlamentari și-au făcut deja socotelile, în care intră și pensiile speciale. Nu se vor da duși până la sfârșitul mandatului.

Probabil că, în vreo două săptămâni, vom avea un Guvern PNL, condus de personajul cu cea mai liberală meserie – șomer.

Să nu ne facem iluzii că ne vom pricopsi cu miniștri mai breji decât colegii lui Breaz. Nu-i va filtra nimeni prin criteriul meritocrației, ci-i va împinge în față după negocieri la centimă.

Pentru că PSD a bătut viitorul în scânduri, Ludovic Orban va fi scutit de corvoada unei viziuni de guvernare.

Vom avea cel puțin un an și trei luni de dezvăluiri copioase despre tunurile Executivului Dăncilă, pe care numita le va recepționa cu detașare, dintr-o sinecură departe de România.

Vor fi scoase din Palatul Victoria silicoane și botoxuri de stânga, să încapă alte silicoane și botoxuri de dreapta.

La sfârșitul lui 2020, în cârca noastră vor sta tot 465 de „aleși”, cărora va trebui să ne strofocăm să le plătim lefurile și să le asigurăm pensii speciale.