„My country, right or wrong. If right, to be kept right, and if wrong, to be set right”, domnule președinte al României

Am ajuns să regret că, între vizitele în Franța și Marea Britanie, soții Iohannis nu s-au oprit câteva zile la Cherbourg – romantic, sub umbrele  („Non, je ne pourrai jamais vivre sans toi…”) – și Președintele s-a întors intempestiv în țară, ca să mai înregistreze o premieră românească.

Care e premiera? Pentru întâia oară, din 1958, un președinte declară că țara sa e „total, total” nepregătită să preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2019.

„Nu suntem pregătiți pentru așa ceva”, a declarat Klaus Iohannis, după ce, săptămâna trecută, încredințase pe toată lumea că România se va descurca rezonabil.

Ce s-a petrecut în câteva zile? „Lucrurile au luat-o razna”. Cum așa? Doar pentru că a fost demis tînărul și tenacele politruc pesedist, diplomat submediocru, Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene?

„Cred că, din păcate, necesitatea politică este înlocuirea acestui accident al democrației românești care e guvernul Dragnea-Dăncilă”, concluzionează Președintele. De ce „din păcate”?

Și de când e, brusc, guvernul Dragnea condus de Dăncilă un accident al democrației? N-a prevăzut dezastrul ăsta când a desemnat-o premier, fără să crâcnească, pe Vasilica Viorica? Nici când i-au defilat prin față toți analfabeții funcțional din guvern, cărora le-a semnat senin decretele pentru desemnare?

Firește că nu suntem pregătiți. Farmecul nostru e că nu suntem niciodată pregătiți. Și nici nu facem nimic să fim pregătiți. E și greu, oricât de „neamț” ai fi, ca de pe pârtie sau de pe plajă să faci lucrurile să meargă ceas.

Ca să fi fructificat președinția rotativă a UE, ar fi fost nevoie de un președinte cu viziune și de diplomație. N-avem de nici unele.

Altminteri, din ianuarie până în iunie, ne descurcăm noi, ca de obicei. Austria își face treaba, Finalnda o va face în urma noastră.

De ce se impacientează abia acum președintele României? Îi dau o veste care să-l scoată din depresie: când, în ultimele șase luni ale anului 2010, a deținut președinția Consiliului, Belgia n-a avut guvern. Problematica a fost preluată de vechiul Executiv și lucrurile s-au terminat cu bine, ba chiar cu succes. Însă nici unui demnitar belgian nu i-a trecut prin minte să pună la îndoială legitimitatea celor care gestionau lucrurile. Țara lor, bună sau rea!