Nava PDL, scufundată de valul de ură, în hăhăielile Căpitanului peștilor
Ieri s-a înregistrat cel mai negativ vot din istoria politică postdecembristă a României. La alegerile prezidențiale din 2009 scriam că populația a avut de ales între frică și ură. A ales ura, întruchipată de T. Băsescu. Pentru că ura nu naște decât ură, după trei ani, românilor le-a rămas de ales între ură și ură.
Cine este principalul artizan al catastrofei PDL? Nimeni altul decât împăratul urii, al cinismului și disprețului față de oameni și idei, altele decât ale sale. Anul trecut, T. Băsescu a fost cel care a luat la bice PDL, l-a pus în genunchi ca pe o cămilă și i-a spulberat orice șansă de redresare, impunându-l încă o dată pe Boc la șefia partidului. El este cel care le-a ținut vârâte adânc pe gâtul partidului pe țiitoarele sale politice, E. Udrea și R. Anastase, cu prețul pierderilor uriașe de sânge electoral pentru PDL. Pentru plăcerea sa de a fi preșmier, T. Băsescu i-a menținut pe bicisnicul Boc și cabinetul său expirat până-n pânzele negre, pentru a-l înfige apoi în fotoliul de premier, peste capul partidului, pe „șpionul” fanfaron Ungureanu.
De mare frumusețe este ce face acum președintele PDL, că al românilor n-a fost niciodată: hăhăie la cafenea cu presa. Cumpără păstârnac românesc de la supermarket și stă de parole hlizite cu televiziunile. Despre PDL, niciun cuvânt. Căpitanul peștilor, ca să nu zic Căpitanul lui Pește, cel care declara ritos că un comandant nu-și părăsește nava și se lăuda că și-a adus întotdeauna echipajul teafăr în port, a abandonat corabia pedelistă ca pe o copaie găurită, după ce tot el a condus-o în stânci.
Dar nu e singurul vinovat. În PDL nu s-au găsit acei oameni lucizi, responsabili și curajoși, care să ia, în ceasul al 12-lea, măsuri pentru salvarea partidului pe termen lung. Inclusiv președintele neoficial al PDL, Vasile Blaga, care a stat la scuteală, în loc să pună pieptul în față și să iasă cu un mesaj pentru membrii și simpatizanții partidului, atâția câți mai sunt.
Ceea ce nu înseamnă că USL nu va avea parte de opoziție în guvernarea sa care se conturează și dincolo de alegerile din noiembrie. Ponta, Antonescu și ai lor au câștigat călărind pe valul de ură. Votanții cu încărcătură negativă sunt însă mobili ca electronii: dacă USL nu reușește să evacueze ura și să umple golul cu măsuri eficiente, constructive, de relansare economică și protecție socială, dacă Ponta și Antonescu nu vor izbuti să țină în frâu hoardele de pesediști și peneliști gata să se năpustească la cașcaval după atâta vreme de stat cu dinții la gard, „pocnitorii de ștampilă” nu vor întârzia să se întoarcă împotriva lor.
În sfârșit, partidul Televizor Tomberon, sau invers, pare să aibă aproape 10%: atâta e gradul de alienare mintală al electoratului românesc. Se întâmplă ceea ce am făcut scurtă la mână și la limbă avertizând: ca și în cazul PNȚCD în 2000, când CV Tudor și PRM au fost propulsați în prim-planul politicii românești, în sorbul creat de scufundarea unui partid mare pot să apară mutanți politici monstruoși.