Nimic nou pe frontul Daesh

Adresându-se ieri poporului american, Barack Obama a încercat să liniștească spiritele și cam atât. Însă, după cel mai recent carnagiu (San Bernardino – 14 morți, 21 de răniți), e greu să calmezi cetățenii cu lozinci de felul „Să nu uităm că libertatea e mai puternică decât frica”. Poate în manualele creatorilor de slogane. Frica e una dintre marile emoții care țin de instinctul de supraviețiuire, are o putere de contagiune extrem de periculoasă și, în consecință, e o mană cerească pentru manipulatori. (Montesquieu așeza frica la baza politicii). Nu întâmplător o armă redutabilă a Daesh e tocmai teroarea.

A tempera frica folosind un discurs despre valori, fie și despre cea mai scumpă – libertatea, e la fel de eficient precum sunt condoleanțele după fiecare atac armat. În acest caz, e nevoie (cum fără succes încearcă, de ani de zile, însuși președintele Statelor Unite) de o modificare a anacronicului  Amendament 2 din Constituție, care consfințește libertatea cetățenilor americani de a deține arme de foc.

În această privință, puterea de persuasiune a președintelui Obama a fost mereu sensibil mai mică decât a lobby-ului agresiv al fabricanților de armament. Blajinul Bernie Sanders (astăzi unul dintre contracandidații doamnei Clinton la primarele pentru prezidențiale ale Democraților) a fost unul dintre cei susținuți în campaniile electorale de generoasa Asociație Națională a Armelor. Chiar Curtea Constituțională s-a pronunțat pentru menținerea neștirbită a straniului al doilea Amendament: „Întrucât  o miliție bine organizată este necesară securității unui stat liber, dreptul poporului de a deține și purta arme nu trebuie încălcat”.

Astfel încât, după 11 septembrie 2001, de pildă, Amendamentul al doilea a făcut în Statele Unite mult mai multe victime decât terorismul jihadist și, ca să fiu de un cinic realism, va mai face. La o populație de 322 de milioane, aproximativ 350 de milioane de arme de foc, multe de asalt, automate și semiautomate, sună (bubuie) cât se poate de îngrijorător.

În ce privește Daesh, la care coaliția condusă de Statele Unite  bombardează din august 2014, președintele Obama și-a asigurat concetățenii și lumea întreagă:  „Vom distruge gruparea Statul Islamic”. Nu precizează nici până când, nici cum. Se mărginește să invoce aceleași vechi patru măsuri – bombardamente,  înarmarea și antrenarea unor trupe siriene și irakiene (care trupe? ultimul experiment cu așa-zișii rebeli moderați a fost un eșec pe cât de răsunător pe atât de costisitor), contracararea de către serviciile inteligente a terorismului orchestrat de Daesh în Occident și negocieri (cu cine?) pentru încetarea războiului civil în Siria.

Toate cele patru măsuri și-au dovedit deja eficiența modestă. Odată cu intrarea avioanelor britanice, în Siria nu vor mai exista  ținte câte bombe vor fi de aruncat, spre satisfacția producătorilor de armament și a lobby-știlor din dotare.