Nu-i mai lăsa să-și facă de cap, ieși din România invizibilă!

Indiferent cu cine veți vota; dacă veți vota cu cineva; indiferent de forma de frondă pe care hotărâți să o manifestați împotriva unei părți sau a unei întregi clase politice ratate, „mișcare” gregară, care își face de cap la conducerea țării, de 27 de ani; grup de interese, care nu a „reprezentat”, până astăzi – cu excepțiile care întăresc regula -, decât temerile noastre bine speculate, deruta, indiferența, marea lehamite, faptul că, în general, nu ne-a învățat nimeni cu ce se mănâncă democrația, care ne sunt drepturile și care, interesele.

Vorbeam, cu niște ani în urmă, despre obligativitatea votului, cu Adriana Săftoiu. Din păcate, proiectul despre care îmi vorbea nu s-a concretizat, iată, din diverse motive.

Atunci, deși ideea mă atrăgea, aveam rezerve. „Obligativitatea”, în democrație, îmi dădea frisoane. Astăzi, ideea mi se pare excepțională, de vreme ce fronda noastră, exprimată prin neparticiparea la vot, a lăsat loc de manipulare, de hoție electorală, de nereprezentativitate, de decepții și degringoladă.

Câtă vreme n-ai habar cu ce se mănâncă, și ce greutate socială, istorică, patriotică, până la urmă, are votul tău, trebuie să fii chemat imperativ la urne, pentru ca acolo, în liniștea și solemnitatea actului, să devii conștient de răspunderea socială pe care democrația, adevărata democrație, așteaptă să ți-o asumi.

Fie că votezi un om sau un partid, care speri să te reprezinte, fie că îți anulezi, conștient, votul, dând ferm măsura refuzului tău ofertei politice, transmiți un mesaj imediat cuantificabil, și nu ideea că am devenit un popor, în majoritate lui, invizibil.

Plecând de la adevărul incontestabil, rostit de Regele Mihai, în Parlamentul României, anume că: „Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri„, consider îndemnul lui Tudor Chirilă, adresat tinerilor, cât se poate de benefic.

„Eu cred că este mai degrabă o obligație să mergem la vot, decât un drept. E obligația generației foarte tinere între 18 și 30 de ani pentru că înainte de a pleca din țară ar trebui să se gândească dacă n-ar fi mai bine să încerce să o schimbe. De fiecare dată când vrem să facem o schimbare putem să o facem prin vot.

Cred că e o datorie a ta față de tine să încerci să schimbi lucrurile în țara asta. Mi-aș dori foarte mult ca gașca asta foarte tânără, studenți, elevi de 18 ani, să se ducă la vot. Hai să aflăm odată cum e cu țara asta, să nu mai decidă pentru noi o minoritate. Hai să vedem cum stă treaba când decide o majoritate și când oamenii merg la vot în număr mare. Mi-aș dori să vă conving cumva, oricare ar fi votul vostru. Ieșiți la vot!”, a îndemnat Chirilă.

P.S. O dată în plus, sunt convins că tinerii, prin votul lor, vor putea face ca personaje de genul „Victor Ponta” să nu mai aibă ce căuta în politică.

În timp ce scriu acest material, o prietenă îmi redirecționează un SMS, semnat V. Ponta, primit de ea și de ceilalți membri ai familiei, pe 9 decembrie, la ora 19:05, deci mult după încheierea campaniei.

„Dragi români, Partidul România Unită trebuie VOTAT pentru că va ajuta PSD să intre la guvernare. VOTAȚI PARTIDUL ROMÂNIA UNITĂ. V. Ponta”.  

Ce să mai spui?!