O piedică în calea uitării

George Becali produce mai multe știri din închisoare, decât din libertate. Nu trece zi fără o veste de la deținutul național: a făcut profit gras cu Steaua, a plâns ca să poată vedea Supercupa României, vrea întreruperea pedepsei, vrea să muncească în regim deschis, intenționează să-și reia studiile la Drept, le împarte țigări și mâncare  pușcăriașilor etc. Pe urmă, ziariști-specialiști în de toate analizează și dezbat, cu înțelegere și compasiune, cauzele ultimului strănut al miliardarului încarcerat, temându-se ca nu cumva să fi luat, în septica aglomerație a penitenciarului, bacilul lui Koch. Lipsesc numai imaginile fresh de la fața locului, cu George Becali dând glas unor memorabile impresii, dar golul s-ar putea umple, dacă televiziunile s-ar gândi să producă un  reality show. Cu siguranță, ar bate la rating orice alt produs, România urmărind cu sufletul la gură partida de table a lui „nea Gigi” cu gardienii.

Din mulțimea și frecvența știrilor  despre patronul Stelei – care a ispășit, până acum, două luni din cei trei ani la cât   fost condamnat în dosarul transferurilor de terenuri – rezultă că există un consistent segment de public interesat de viața acestuia. Un dor de Gigi bate prin agora, o nostalgie după aroganțele, extravagațele, bufoneriile și înjurăturile lui, după „șarmul” lui mioritic, pe care nimeni nu-l poate înlocui.

Și, chiar dacă oamenii l-ar ignora, nu-i lasă el. Narcisist, obișnuit să dicteze și să fie buricul pământului, Gigi Becali se teme de uitare. De aceea, se străduiește să se mențină în centrul atenției, avocații și prietenii săi acționând ca un adevărat birou de presă. Ei ne comunică zilnic ce face, ce gândește, cum se simte, ce emoții îl încearcă, ce îi produce suferință, păstrându-l, astfel, în vizorul mediatic și, totodată, încercând să atragă simpatia publicului, suportul acestuia fiind important pentru obținerea de către Becali a unui regim de detenție mai relaxat. Este primul deținut-vedetă (Adrian Năstase s-a manifestat discret, ținând legătura cu lumea prin blog), știrile despre el se vând bine, dar supra expunerea se pare că, deocamdată, nu-l ajută. Tovarășul său de dosar și de celulă, Victor Babiuc cel tern, a primit dreptul de a lucra opt ore fără pază, însă lui Becali, care, în ziua sentinței, intenționa să tragă o fugă în Israel, privilegiul i-a fost refuzat. Miliardarul continuă însă să-i asasineze pe judecători cu cereri nefondate de întrerupere a pedepsei, așezându-se, după fiecare respingere, în postura de mare nedreptățit al justiției. Poate că, totuși, i se va permite să studieze Dreptul, reluându-l din anul trei, unde l-a lăsat. Nu de-alta, dar n-ar fi pedeapsă mai mare decât să-nvețe pentru un examen pe bune.