O zi din viața politică a doamnei Popescu
– Ho, că vin! Cine-i acolo?
– Noi!
– Care voi?
– Suntem noi.
– ?!
– Oameni noi în politică!
– În ce?!
– În politică!
– Așa, mamaie. Să fiți sănătoși.
– Deschideți și vă oferim…
– … pomana regelui Cioabă? Nu deschid, mamaie, că poate sunteți feicniuz.
– … vă oferim posibilitatea de a schimba România. Plus șansa unei semnături pe listele noastre pentru europarlamentare.
– Plecați sau pun hamsterul pe voi! Ori mai bine sun la 112, „serviciul care salvează viața, proprietatea și mediul”.
*
– Cine-i acolo?
– Noi!
– Tot voi?
– Pesedeul, partidul de proximitate.
– Da, mamaie, sunt în etate. Nu deschid c-am mai văzut cazuri. Nu vă cunosc, nu deschid!
– Uită-te pe vizor, mamaie, cum nu ne cunoști? Suntem noi, care ți-am mărit pensia! Deschide!
– Matale ești, doamna Olguța? De ce nu spui așa?
*
– Cine naiba mai e?
– Sărumâna, doamna Popescu. Suntem deputații de colegiu.
– Câți sunteți?
– Suntem toți. Știm că aveți un suflet bun, liberal, și ne-am gândit că veți semna listele noastre pentru parlamentul european, cu dezinhibare.
– De la deratizare? Nu deschid! Dacă sunteți hoți?
– Nu vă temeți, nu suntem la guvernare.
– Păstrați distanța, am ușă de fier antifrecție!
– Nu intenționăm să vă inoportunăm. Dorim doar o simplă semnătură. Nu uitați că noi, pentru dumneavoastră, am propus o binemeritată relaxare fiscală. Dumneavoastră v-ați întrebat vreo clipă ce puteți face pentru noi?