Organizația Națiunilor Furioase și Frustrate
Nu e chiar de mirare faptul că Egiptul a propus, în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, un proiect de rezoluție care se referă la statutul Ierusalimului. Dictatura militară a președintelui Abdel Fattah Saeed Hussein Khalil al-Sisi e șubredă, nu doar fiindcă economia respiră greu, ci și fiindcă generalul, care a venit la putere în 2014, după ce (ministru al Apărării, pe atunci) l-a răsturnat pe președintele ales democratic Muhammad Mursi, asasinându-i sau aruncându-i în temniță pe membrii și susținătorii Fraților Musulmani, creând astfel valuri de turbulențe în societatea egipteană.
Chiar dacă fără ajutor saudit sau american nu-și poate susține economia, președintele al-Sisi (dat fiind statutul țării sale de poziția de membru nepermanet al Consiliul de Securitate) a decis că pentru propria sa liniște în interiorul granițelor trebuie să dea satisfacție zecilor de milioane de cetățeni revoltați de decizia președintelui Statelor Unite de a declara unilateral Ierusalimul de Est capitală a Israelului, veșnică și indivizibilă (de Ierusalimul de Vest).
Ca în celelalte state vecine, în Egipt regimul caută să tempereze manifestațiile populare în sprijinul cauzei palestiniene, fie neacordându-le autorizație, fie masându-le în univerisități, acolo unde sunt mai ușor de controlat și dispersat. Proiectul pro-palestinian de rezoluție înaintat ONU e o supapă pentru ca revoltele de stradă să nu-și schimbe obiectul în aceste zile, îndreptându se brusc asupra puterii.
Spre deosebire de vecini, președintele al-Sisi are o problemă serioasă: Cairo găzduiește vechea, celebra și autoritara Universitate Al-Azhar, iar Marele Imam Ahmed al-Tayeb (fostul rector) s-a pronunțat explicit și ferm împotriva deciziei-dictat a președintelui Americii, anulându-și întâlnirea cu vicepreședintele Mike Pence, care urmează să ajungă la Cairo în zilele următoare. (Clericii saudiți, de teamă prințului moștenitor Muhammad bin Salman, se ocupă zilele acestea de futilități, de pildă de problema spălării șosetelor înainte de abluțiune, stârnind hazul în rețelele de socializare din întregul Orient Mijlociu).
Cu multă dibăcie, Egiptul a reușit să redacteze proiectul rezoluției de o pagină, fără să se refere nicăieri la Statele Unite, subliniind însă că orice decizii care ar altera statutul, caracterul sau compoziția demografică a Ierusalimului (alterată deja de construcțiile implantate acolo) sunt nule și neavenite.
La ora când scriu, rezoluția se dezbate încă. America își va exprima dreptul de veto și, în cel mai bun caz (dacă Ucraina, care a declarat că se mai gândește să voteze sau nu contra Statelor Unite, își va pune interesele între paranteze) scorul va fi de 14 (patru membri permanenți plus 10 permanenți) la 1. Ceea ce echivalează cu izolarea Statelor Unite, fapt puțin relevant.
Ambasadorul Israelului la Organizația Națiunilor Unite, Danny Danon, rezuma situația astfel, astăzi, înainte de reuniune: statutul Ierusalimului nu se va schimba, chiar dacă ar fi să se voteze de încă o sută de ori! Are dreptate.