Papa Francisc, în avionul spre Bogota
„Pelerin al speranței și păcii”, așa s-a definit Papa într-un mesaj către poporul martir columbian, înainte de a urca în avionul care îl transportă la Bogota, unde va ateriza după miezul nopții (ora României, 16.30 ora locală). Președintele Juan Manuel Santos Calderon îl va întâmpina la aeroport, cu onoruri militare. Mâine Papa va rămâne în Capitală, iar pe 8 septembrie va fi la Villavicencio, la Marea Întâlnire de Reconciliere Națională. Pe 8 spetembrie va fi la Medellin, iar pe 10 septembrie va rămâne toată ziua la Cartagena, urmând ca în cursul nopții să se întoarcă la Vatican.
Monseniorul Oscar Urbino Ortega, arhiepiscopul de Villavicencio, a declarat că Suveranul Pontif coboară pe pământul Columbiei „ca să insufle entuziasm și reconciliere”. „Sfântul Părinte va atinge inimile tuturor columbienilor și va arunca o sămânță a păcii”.
La rândul său, cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Vaticanului, a ținut să sublinieze: „Vizita papei Francisc în Columbia are o dimensiune predominant pastorală, ca toate celelalte vizite externe, având scopul de a-i îmbărbăta și încuraja pe frații întru credință, de a le resuscita milostenia și de a-i îndemna să trăiască speranța creștină. Firește, vizita se circumscrie unui moment extrem de special în existența Columbiei, pentru că, după 50 de ani de conflicte și violență, a demarat un proces de pace, faptul acesta conferindu-i o însemnătate deosebită. În calitate de păstor al Bisericii universale și de lider spiritual, Sfântul Părinte dorește să se alăture acestui proces, încurajându-l, pentru ca, după numeroase pierderi omenești, după imense distrugeri și suferințe, poporul columbian, națiunea columbiană să cunoască o realitate nouă, de pace și armonie”.
Există reconciliere, mai poate exista iertare într-o țară devastată de ură? Oricând poate exista iertare.
Într-o carte-dialog cu Francesca Ambrogetti și Sergio Rubin, Papa a vorbit și despre iertare: „În timpul unei predici, celebrând Corpus Christi, am menționat un lucru care a scandalizat anumite persoane, cel mai probabil pentru că interpretaseră apologia relelor suferite ca pe un sfat de a șterge totul cu buretele. Mă referisem la cei care blestemă trecutul și nu iartă. Mai exact, m-am referit la cei care se folosesc de trecut ca să obțină beneficii. Concret, am spus că trebuie să binecuvântăm trecutul cu pocăință, iertare și îndreptare. Iertarea merge mână în mână cu celelalte două. Dacă cineva mi-a greșit cu ceva, trebuie să-l iert, dar iertarea ajunge la celălalt atunci când se căiește și se îndreaptă. Nu se poate spune: te iert, nu s-a întâmplat nimic. Ce s-ar fi întâmplat la procesul de la Nürnberg, dacă s-ar fi adoptat această atitudine cu liderii naziști? Îndreptarea, pentru cei mai dintre ei, a fost spânzurătoarea, pentru alții închisoarea. Să ne înțelegem: nu sunt în favoarea pedepsei cu moartea, dar era norma acelor vremuri, iar societatea a cerut îndreptare, potrivit legislației în vigoare (…). Trebuie să fiu dispus să accord iertare, iar acest lucru se întâmplă efectiv când destinatarul poate primi iertarea.Și o poate primi când se căiește și vrea să îndrepte cele săvârșite, În caz contrar, cel iertat este – în termeni fotbalistici – în offside”.