Papa, Patriarhul și umbra lui Putin

În iunie anul trecut, cu prilejul vizitei sale la Vatican – demers important pentru ieșirea din izolarea diplomatică de după anexarea Crimeii și războiul din Ucraina – președintele Putin a discutat cu Papa Francisc inclusiv despre o viitoare întâlnire a întâistătătorilor celor două Biserici, rusă și romano-catolică.

Această premieră istorică s-a petrecut ieri, pe teren neutru, într-o încăpere a aeroportului din Havana, unde călătoriile misionare în America Latină ale celor doi înalți prelați s-au intersectat în chip fericit.

Din Declarația Comună dată publicității se desprinde ideea că  întâlnirea frățească dintre Papa Francisc și Patriarhul Kiril nu a avut un caracter teologic, ci unul apăsat socio-politic.

Nu trebuie uitat nici o clipă că Patriarhul este un ambasador neoficial al președintelui Rusiei. Nu doar din pricina modelului ortodox al relaționării Statului cu Biserica, ci mai ales pentru că, în proiectul Noului Țar Vladimir Putin, ortodoxism și naționalism sunt piloni geostrategici.

În toamna lui 2014, când Patriarhul Kiril a primit un bombardier Suhoi 35, în urma vizitei la o fabrică de avioane, le-a ținut muncitorilor un discurs de-a dreptul putinian despre importanța Rusiei ca mare putere. La anexarea Crimeii, în criza ucraineană, la intervenția în Siria – ca să amintesc doar cele mai recente episoade – Kiril a avut, din amvon, mereu un cuvânt de justificare și aprobare. Pe de altă parte, în imaginea pe care și-a creat-o cu acribie, președintele Rusiei apare ca întâiul pravoslavnic, fiu și protector al Bisericii neamului.

E prea devreme pentru judecăți de valoarea în legătură cu întâlnirea de la Havana. A vorbi despre o victorie a ecumenismului ar fi pripit – Bisericile-Surori nu s-au reconciliat ele însele în multe privințe – așteptatul Sinod Panortodox, va avea loc în sfârșit, în Creta, în iunie.

Dacă Papa Francisc își urmărește propria politică de deschidere ecumenică și reconciliere, încurcate sunt jocurile geopolitice din spatele Patriarhului Kiril…