Partidul Suprarealist al lui Dragnea, mai unit ca oricând

De prea multă vreme mă uit la România ca la un film prost dublat.

Un film pe care l-am mai văzut, dar cu alți actori. Cel mai talentat , de departe – Bibi Netanyahu. Nimeni nu-l întrece când își propune să se victimizeze. Diatribele sale la adresa Justiției, a polițiștilor de la Anticorupție (Lahav 433), a presei pe care n-o controlează sunt mușcătoare. Donald J. Trump e încă un amator în materie, dar performează pe cea mai mare scenă a lumii.

L-am ascultat pe al treilea om în statul român, după decizia de primă instanță: un biet cabotin de provincie. „Nu există probe”, a constatat cu un aer cătrănit. Bibi (ale cărui dosare sunt pe punctul de a ajunge în fața judecătorilor), rostise o formulă memorabilă: „Nu e nimic, pentru că n-a fost nimic”. „Sunt complet nevinovat”, s-a mărturisit Dragnea în fața unor microfoane care îl încolțeau ca pe un rozător. „Dosar politic!”, a tunat Netanyahu. „Dosar politic”, a bâiguit și Dragnea, neconvingător. „Vănătoare de vrăjitoare”, a strigat Netanyahu cu glas de stentor.  

Al doilea om în stat și premierul s-au întrecut care glăsuiește primul. A fost mai ager Tăriceanu. Ideea: Dragnea „se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție”. Oricine se poate bucura de și mai puțin, doar că Liviu Dragnea nu e fitecine, e președintele Camerei Deputaților din Legislativul României. Ar trebui să se întristeze, să-și asculte onoarea (în caz că aude ceva) și să demisioneze. Tot la prezumție (noroc că n-a trebuit să citească acest cuvânt din patru silabe, i l-a înfipt cineva în comunicat) s-a referit și doamna Vasilica Viorica Dăncilă. Patetică precum Pola Negri (marea actriță a filmului mut), doamna prim ministru (garantată Iohannis, nu pot uita asta) ne-a transmis cu patos: „Cred cu tărie în nevinovăția  președintelui PSD”.

Maine, la ora 16, e convocat CEX-ul Partidului Suprarealist al lui Dragnea. Întocmai ca în CPEX, președintele PSD le va spune alor săi: Plec! Demisionez! Statul Paralel mă vânează! M-am sacrificat destul! V-am adus la putere și asta-i răsplata! Doamnele ministru, iuți ca acceleratul Videle, îl vor implora hotărât să nu cedeze în fața a doi judecători din trei. Domnii, îmbuibați cu funcții, vor striga că România e mai importantă, iar România are nevoie de oameni ca Drag-nea! Drag-nea! Drag-nea! Drag-nea președinte!

Președintele PSD se va lăsa convins în cele din urmă convins și le va jura credință: „Dacă voi mă vreți, cine sunt eu să nu vă vreau? N-am să vă părăsesc niciodată! Mă duc la pușcărie cu voi!

La aceste cuvinte, hainele de firmă ale lui Dragnes Intâiul se vor transforma într-o fustanelă plisată încinsă cu un brâu, pantofii –  – în sandale din palmier, privirea – prevestitoare, ca a oricărui faraon încă neâmbălsămat care știe că urmează să se îngroape la Jilava cu slugile.

Toate acestea se vor petrece în vinerea din Săptămâna Lecturii, când Președintele țării e absorbit încă de lectura celor 133 de pagini de neînțeles.