Pe Ponta-l doare-n Curtea Constituțională

Publicat: 27 06. 2012, 21:41
Actualizat: 29 06. 2012, 14:52

Îl văd pe Victor Ponta gonflat de orgoliu, gata să plesnească de ambâț, bătând din picior ca un copil care cere urgent să primească toate jucăriile. Își dorește atât de mult să reprezinte și el România în afară, încât e gata să facă totul țăndări înăuntru. Dictatura Băsescu îi stă, mă scuzați, în gât, împiedicându-l să ducă mai repede la îndeplinire democrația Ponta.

„Eu voi merge la Consiliul European”, a sărit ca ars dl. Ponta, la câteva minute după ce Curtea Constituțională îi dăduse biletele de Bruxelles d-lui Băsescu. Dl. Ponta e premierul premieră: pentru întâia oară asistăm la o schimbare de atitudine a unui jucător important față de arbitru. „Nu suntem de acord cu decizia Curții, dar o respectăm” fusese maximul ofensiv pe care politicienii din România și-l permiseseră în raport cu această instituție. De data aceasta, dl. Ponta nu este de acord și nu respectă. Nu-i convine decizia, sare cu pumnul la arbitru și spune că acesta e cumpărat. Amenință că o să-l trimită și pe Jucător în tribune și-o așa o să joace numai USL pe tot terenul, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga.

Dl. Ponta și-a dat azi un mare gol. A pierdut nu pentru că CCR l-a declarat câștigător la puncte pe Traian Băsescu, ci pentru țâfna cu care a înțeles să piardă. A apărut la televizor abia înecându-și frustrarea, a împărțit în cel mai pur și dur stil băsist bunii de răi („Băsescu cu cei cinci judecători, noi cu poporul”), călcând în picioare o instituție a statului (Curtea Constituțională) și punând-o în conflict cu o altă instituție esențială (Parlamentul).

Pe Victor Ponta-l doare azi în Curtea Constituțională, după cum deunăzi îl durea în TVR, în ICR sau în alte părți moi ale statului, acolo unde fiecare guvernare și-a vârât propriii politruci. Durerea d-lui premier nu e că respectivele instituții sunt politizate, ci că sunt politizate cu cine nu trebuie. Unica preocupare a noii guvernări în luna scursă de la instalare a fost să-i ridice de pe scaune pe clienții vechii guvernări și să ocupe posturile cu noii clienți. Este doar ultima expresie a unui dublu limbaj supărător cu care Victor Ponta se dovedește un demn urmaș al înaintașilor lui iluștri.

Ce să înțeleagă lumea din amenințarea lui Victor Ponta că va cere poporului să rezolve această problemă pe care respectivul popor habar n-avea că o are? De ce va fi Traian Băsescu suspendat dacă merge la Bruxelles? Care va fi motivul concret de suspendare? Dl. Ponta ajunge în situația ridicolă de a-l suspenda pe președinte pentru că – cel puțin în accepțiunea CCR – acesta a respectat Constituția.

Până ce CCR va fi înlocuită în România cu Plenara USL, această instituție și deciziile ei trebuie respectate. Un premier, un președinte sau orice alt demnitar cu simțul măsurii n-au voie să li se adreseze judecătorilor constituționali ca unor bătrânei împleticiți în capoate roșii. Chiar dacă nu-i convin deciziile Curții, dl. premier n-are nici un drept să atace o instituție a statului. Pot ataca, se pot enerva, pot vorbi verzi și uscate simplii cetățeni, ziariștii sau forumiștii. Dl. Ponta poate reflecta la asta și la statutul său de premier mâine în avionul de Bruxelles. Iar dacă domnia sa dorește atât de mult să reprezinte poporul, să binevoiască să candideze la alegerile prezidențiale.

PS. Pot să se ducă amândoi sau pot sta amândoi acasă. Pentru Angela Merkel, tot aia e.