Pentru ministrul muncii și pentru guvern totul se învârte în jurul majorărilor de pensii și salarii la stat

Publicat: 04 11. 2013, 11:14
Actualizat: 20 01. 2014, 19:13

Mariana Câmpeanu, ministrul muncii: Salariile și pensiile cresc la anul. Pensionarii vor primi mai mulți bani. Se reîntregesc pensiile. Cei care au pierdut bani îi vor primi înapoi. Salariile bugetarilor cresc. Liviu Voinea, ministrul bugetului: Trebuie să ne încadrăm în anvelopa salarială. Creștem investițiile la anul. În doi ani, vom avea încă „X” kilometri de autostradă. Toată ziua vedem pe galben aceste breaking news, care au în spate declarații ale miniștrilor cabinetului Ponta sau ale liderilor USL, alianța care conduce România de un an și jumătate și are 70% din Parlament.

Cam aceasta este retorica guvernului Ponta, să împartă banii care se strâng la buget din plățile pe care le fac companiile și românii. Problema este că se vorbește atât de puțin de cei care contribuie la buget, încât parcă nici nu ar exista. În spațiul public, în retorica politicienilor, în retorica celor de la putere, cei care contribuie la buget sunt pe ultimul loc. Ei trebuie să contribuie și atât. Pentru ca la anul pensiile și salariile bugetarilor să crească sau să se strângă bani pentru acei sute de kilometri de autostradă sau pentru proiectele de investiții ale guvernului, cineva trebuie să muncească, să producă profit, să miște bunurile și serviciile în economie, să-și găsească energie în fiecare zi, să facă un soft, să pună un șurub undeva, să fie comis-voiajor prin străinătate, să vândă ceva produs în România, să convingă un bancher fie să-i mai dea niște bani pentru o nouă investiție, fie să-i facă o reeșalonare. Înainte ca doamna ministru al muncii – cel mai antiliberal membru al PNL, asta dacă PNL se mai poate spune că are o gândire liberală, de sprijinire a antreprenorilor și a liberei inițiative – să vorbească despre majorările de pensii și salarii la stat, ar trebui să vorbească despre angajări în economie, despre locuri de muncă, despre ce cer firmele ca forță de muncă, despre măsuri economice necesare pentru ca o firmă să facă angajări, despre viitorul celor care au picat bacul și care acum trăiesc fie din banii părinților, fie lucrând la Carrefour pe 800 de lei. Nimeni nu vorbește despre cei care produc banii din care bugetul își ia banii. Premierul Ponta a efectuat, în ultimul timp, turul unor investiții făcute în România recent, dar este prea puțin. Sectorul privat, cu cele 700.000 de firme active și cei 2,5 milioane de angajați, care susține atât sectorul bugetar, 1,2 milioane de angajați, cât și cei 5,4 milioane de pensionari,  are nevoie de mult mai multe măsuri economice. Este frustrant să vezi cum toți miniștrii vând publicului majorări de pensii și salarii ori de câte ori au ocazia, și în schimb fug când trebuie să discute și să rezolve problemele de administrație, de birocrație fiscală, de evaziune fiscală (evaziunea mare nu poate fi făcută fără protecție fiscală și politică).

Cred că antreprenorii ar da bucuroși de la ei o „majorare voluntară a taxelor și impozitelor” dacă s-ar reduce birocrația fiscală, dacă n-ar mai trebui să stea cu zilele la ghișee, dacă n-ar mai trebui să se uite în mii de pagini de legislație interpretabilă, dacă n-ar mai fi călcați săptămânal de sute de autorități care vor câte ceva.

La noi, guvernul și politicienii, indiferent de numele lor, sunt învățați să ia și să împartă ceea ce produc alții, fără să se îngrijească de soarta celor care produc. Ce înseamnă pentru un politician că o firmă are de plătit o sută de impozite și taxe, când ar putea să plătească doar jumătate sau chiar mai puțin? Nu înseamnă nimic. Ce înseamnă pentru doamna ministru a muncii că Arctic sau cine știe ce softist din Cluj mai angajează 500 sau cinci oameni? Nimic. Să angajeze, ca să avem din ce plăti pensiile și salariile! Că banii la buget vin de la sine. Voi produceți, noi îi cheltuim. E așa de simplu de la televizor!

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.11.2013