Pierdut premier. Îl declar nul
Am crezut la început că reprezentanta Departamentului de Stat american, doamna Victoria Nuland, nu a dorit să se vadă cu premierul României, dl. Victor Ponta. Că explicația privind „agendele” diferite a fost doar o scuză diplomatică a unui semnal mult mai grav: acela că Statele Unite și-au pierdut încrederea în Victor Ponta și că-i transmit clar acest lucru excluzându-l din program. Mi s-a părut o soluție bizară, brutală și total contraproductivă din partea unui diplomat american să nu vrea să se întâlnească cu prim ministrul unei țări în care Statele Unite au interese economice, militare și strategice.
De două zile toată lumea speculează pe marginea acestei „neîntâlniri” și a motivelor ei. Ziariștii noștri au aflat că ceea ce părea inițial o variantă greu de crezut – aceea că Victor Ponta a refuzat întrevederea – s-a dovedit în final adevărată. Astăzi, doamna Nuland, într-un briefing la sediul Ambasadei SUA, a lămurit lucrurile: „A fost, sincer, o întâmplare faptul că eu am putut veni în România într-o zi în care el avea alte obligații. Sunt încrezătoare că mesajele transmise ministrului de Externe vor fi transmise mai departe”. Prin urmare, oficialul american a dorit întâlnirea, „alte obligații” l-au făcut pe premierul român s-o contramandeze.
De data aceasta, gestul lui Victor Ponta nu li se mai poate părea eroic și demn nici măcar susținătorilor tezei neamestecului în treburile noastre interne („nu suntem o colonie care să dea raportul la Înalta Poartă americană”). Premierul ar fi avut posibilitatea, dacă ar fi acceptat întâlnirea, să îi prezinte oficialului american versiunea sa despre statul de drept, justiția băsistă și dictatura președintelui. Vizita doamnei Nuland vine în contextul în care întreg PSD-ul era foarte vocal în legătură cu aceste teme, în care presa guvernamentală reclama seară de seară abuzurile lui Traian Băsescu în justiție și în care premierul însuși striga din capul mesei că avem un al doilea caz Timoșenko. În loc să-și susțină viril poziția, dl. Ponta s-a ascuns sub ciucurii de la fața de masă, făcându-i pe suporterii săi din partid și din presă să se gândească pentru prima oară fie la lașitate, fie la trădare.
În realitate, dl. Ponta s-a găsit pentru prima dată într-o situație imposibilă. Dublul său limbaj, unul pentru extern, unul pentru intern, s-a blocat. Premierului i s-a înnodat limba. Ce i-ar fi spus oficialului american la întrebarea dacă Justiția este independentă în România: că este (cum a zis la Euronews) sau că nu este (cum a zis la RTV)? Între albă și neagră, dl. Ponta a ales simplu: alba-neagra, cacealmaua, manelismul politic, fuga de răspundere.
În condițiile în care nimeni la Palatul Victoria nu pare să aibă habar unde se află prim ministrul României, românilor nu le-a rămas decât să facă haz de necaz și să să speculeze pe marginea „acelor obligații” importante din cauza cărora dl. Victor Ponta a trebuit să părăsească urgent Guvernul. Potrivit unor martori, premierul a fost reperat, simultan, în mai multe locuri: pe o pârtie de schi în Austria, în București deghizat în Victor Slav, pe o insulă exotică jucând șah cu Elvis și pe o navă extraterestră unde și-ar fi donat trupul în numele științei universale. Se știe cu siguranță doar că, în locul unde se află, are acces la Internet, deoarece postează la intervale regulate mesaje de felicitare pe Facebook către diverși aniversați rămași în țară să țină steagul sus.
Nu vi se pare că totul este de-un absurd care atinge grotescul? Un imatur miserupist joacă v-ați-ascunselea cu o țară întreagă. Pe timpul nostru și pe banii noștri.