Pikachu și Vaporeon, la Alep

Fotopicturile artistului sirian Khaled Akil au intrat pe teritoriul realității augmentate, când – lângă copiii din mijlocul ororilor războiului – a plantat Pokemoni. 

 

Imaginile sunt de o gingașă atrocitate. 

 

Khaled Akil, născut la Alep, astăzi refugiat în Turcia, mărturisește că demersul său a fost un strigăt de disperare. S-a gândit că, departe de Siria, tinerii vânează într-o veselie Pokemoni (monștri de buzunar), indiferenți la faptul că tinerii din țara lui sunt vânați de monștri deloc virtuali. 

 

A reușit să atragă atenția lumii, cât n-au reușit jurnalele de știri.

 

A absolvit Dreptul și Științele Politice la Beirut, are 30 de ani și o operă care a stat pe simezele multor expoziții din Orientul Mijlociu și Europa.

 

Își poartă aparatul de fotografiat ca pe un kalașnikov. „Camera e o armă, pentru că dezvăluie adevărurile urâte, smulge toate măștile”.

 

E pasionat de sufism (mistica islamică), pe care o consideră  „cea mai pașnică școală teologică din lume”. Un ciclu de fotopicturi i-a fost inspirat de dansurile sufite.

 

Întrebat de ce n-au plecat și părinții lui din Alep, a răspuns: au rămas să întrețină speranța și să aibă cine să ne aștepte, când ne vom întoarce.