Portul armei – un drept al omului

La întrebarea cum pot fi prevenite masacrele din școlile americane, răspunsul lui Trump a fost: înarmăm profesorii! Cu alte cuvinte – mai vindem niște arme.

În 2006, Bernard-Henri Lévy a publicat „American Vertigo”, jurnalul călătoriei sale în Statele Unite. Există în carte un episod intitulat „Înarmați ca naziștii”, pe care îl transcriu spre reflecție (traducerea din franceză Ion Doru Brana, Editura Nemira, București 2007, pag. 171-174):

„

Zis și făcut. Abia am ajuns la Dallas, o iau pe Route 30, apoi pe Tom Landry Highway, după numele antrenorului de la Dallas Cow-boy Team of Football. Și iată-mă în central unui oraș ciudat, tot numai parcuri, hoteluri pustii, intersecții de autostrăzi încrucișându-se pe mai multe niveluri pe deasupra capetelor, dar pe unde trec puține mașini – iată-mă în central acestui oraș gol, unde nici admirabilul Kimbell Museum al lui Louis Kahn, nici faimosul hotel Texas în care și-au petrecut ultima noapte John și Jackie Kennedy nu par a atrage pe cineva și unde totul pare construit de fapt în jurul clădirii mussoliniene cu fațadă albă despre care îmi vorbise revizoarea contabilă și unde o pancartă anunță: Great Western Show.

Trec, în hol, pe lângă un cuplu de obezi purtând fiecare pe umăr câte o pușcă nouă. Văd un ins scund cenușiu, cu o față impenetrabilă, care duce în brațe un pachet prea mare pentru el, cu formă de mitralieră. Îmi declin identitatea unui grup de polițiști care verifică – absurd, dar adevărat – dacă nu sunt înarmat. Depășesc masa acoperită cu un fel de pâslă ponosită, la care Național Rifle Association își recrutează noii aderenți. Și pătrund în sala expozițiilor.

Sute de standuri. Mii de cumpărători și de gură-cască umblând, foarte concentrați, printre standuri. Grupuri. Familii. Mame surescitate împingând landouri. Bătrâni, tineri, cu ochii la fel de strălucitori. Tatuați și burghezi. Falși cowboys. Sudiști veritabili, deghizați în soldați din războiul de Secesiune, în căutarea unor piese de epocă. Un stand cu puști din războiul din Coreea. Un altul unde se pot mângâia pumnale al căror certificat de origine precizează câtor

Și apoi, lângă cel al lui Yoda, alt stand pe care nu l-am remarcat imediat. Tipul se numește Michael Morris. Are la vreo 60 de ani, tenul cărămiziu și o vestă de piele albă. Un afis anunță: Collector paying top prices. Și observ că obiectul

Antique dealers ca Michael Morris, buni americani sensibili, ca și el, la