Precedentul Ucraina. De ce nu răspunde Kim Jong-un somațiilor internaționale

Publicat: 04 09. 2017, 13:29
Actualizat: 04 09. 2017, 18:47

În mod  „complet, verificabil și ireversibil” ar trebui să renunțe Coreea de Nord la armele și programele nucleare, conform Rezoluției 2371 a Consiliului de Securitate ONU, adoptată în 5 august 2017. De ce n-o face și își continuă imperturbabil testele? Pentru că șansa nepotului Președintelui Etern de a rămâne pe tronul socialist și a-și păstra ideile ciuce este ca țara să fie recunoscută ca putere nucleară. Dacă omenirea s-a obișnuit cu statutul Pakistanului, de ce nu s-ar resemna și cu faptul că nord-coreenii au intrat pe lista statelor care au capacitatea de a distruge lumea?

Aceasta e întrebarea care se aude tot mai frecvent în cercurile anti-americane și nu numai.

E greu dacă nu imposibil să ceri Fenianului dezarmarea nucleară „completă, verificabilă și ireversibilă” odată ce există precedentul Ucraina. Pe 5 decembrie 1994, la Budapesta, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia (trei dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU) au semnat cu Ucraina un Memorandum, care prevedea ca regimul de la Kiev să renunțe la armele nucleare de pe teritoriul său și să le transfere în Federația Rusă, în schimbul    garanției că ” independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei” vor fi respectate. Ucraina s-a dezarmat nuclear complet, verificabil și ireversibil, însă toate garanțiile s-au topit în 2014, odată cu anexarea Crimeei. 

Nu există soluție militară împotriva Coreei de Nord care să nu arunce lumea în aer. Nici soluția sancțiunilor repetate fără negocieri nu mai poate funcționa multă vreme. Statele Unite se află în fața unei probleme pline de nuanțe, având la Casa Albă un președinte care vede lucrurile în alb și negru.

Se vor înăspri sancțiunile economice, testele nord-coreene vor continua ostentativ, va continua și războiul vorbelor, wrestlingul geopolitic Trump-Kim Jong-un, America va da în continuare asigurări de securitate partenerilor sud-coreeni și japonezi, dar – dacă sunt în continuare evitate tratativele diplomatice – în regiune ar putea începe o cursă furibundă a înarmărilor nucleare, fiecare vecin mai apropiat sau mai îndepărtat al Coreei de Nord simțindu-se dator să-și ia soarta în propriile mâini.